„Cu doamna lui, Maria, lăsând bună rodă/ Pre Fedor Bogdanovici, Lațco să numește/ Cu doamna sa, cu Ana, de să pomenește”, ne-a lăsat scris Mitropolitul Dosoftei.
Lațcu, sau Lațco, domn al Moldovei în perioada din 1368 până în 1375, era cel de-al doilea fiu al lui Bogdan I, considerat Întemeitorul Moldovei, și al soției lui Maria, care era de origine polonă.
Se pare că Lațcu era un vizionar al vremii sale, cerând protecția Papei, pentru că se cam temea de ce i-ar putea face ungurii și polonezii.
Așa că îi trimite la papă pe franciscanii Nicolae de Mehlasck și Paul de Schweidnitz cu mesajul că el și poporul Său sunt dispuși să se convertească la catolicism, deși nu există dovezi că-și consultase democratic supușii prin vreun referendum.
Papa este chiar încântat de inițiativa voievodului, drept dovadă la 9 martie 1371, Andrei, preferatul lui Lațcu, este hirotonisit episcop catolic de Siret de către Florian, arhiepiscopul de Cracovia, asistat de episcopii Dreslaus de Elaten și Nicolae de Sven, iar la 9 mai semnează mărturisirea de credință pe care o trimite Papei.
Toate bune și frumoase pentru Lațcu, dar, na belea!
Doamna sa, Ana, refuză convertirea la catolicism.
Nervos, Lațcu solicită sfatul papei referitor la un posibil divorț, dar Papa Grigore al XI-lea îi răspunde, printr-o scrisoare datată la 25 ianuarie 1372, că taina căsătoriei e sfântă și nu poate fi desfăcută.
Așa au rămas moldovenii ortodocși și acum o slăvesc pe Sfânta Parascheva…
Citește toată Povestea pe Evenimentul Istoric