În 2007, averea le era estimată la circa 1,5 miliarde de euro, iar afacerile din domeniul alimentației, distribuției ori turismului păreau să meargă ca unse. Cinci ani mai târziu, Top 300 Capital le evaluează activele la circa 210 de milioane de euro, companiile din portofoliul lor raporteză cifre de afaceri în scădere și pierderi, iar pe rolul instanțelor sunt zeci de procese în care foștii parteneri de încredere de altădată se acuză reciproc de ilegalități. Totul pare să fi început, spun gurile rele, când Ioan Micula a vrut să renunțe la divizia media, care nu a fost niciodată profitabilă, iar fratele său geamăn, Viorel, s-a opus.
Prima tentativă de împărțire oficială a afacerilor celor doi celebri bihoreni ar fi avut loc în 2006, dar nu s-a mers până la capăt. Însă neoficial, spun foști angajați, atribuțiile lor în cadrul grupului s-au separat destul de clar încă de atunci. Din 2007, însă, conflictul a escaladat. Scopul suprem era obținerea controlului asupra celor mai importante firme din portofoliu, iar pentru asta frații nu au ezitat să folosească tot soiul de arme, cum ar fi adunări ale acționarilor controversate, contracte de vânzare-cumpărare contestabile, atacuri prin interpuși ori șiruri lungi de procese.
Presa locală a scris că disputa dintre proprietari i-a separat și pe angajați, mai ales pe cei cu funcții de conducere (unii dintre ei fiind folosiți direct în diverse faze ale „războiului“). Iar asta, desigur, nu avea cum să fie un lucru bun pentru performanțele companiilor. În prezent, deznodământul conflictului este greu de prevăzut. Pe rol mai sunt în prezent cel puțin trei procese și, chiar și după încheierea acestora, nu e deloc exclus ca totul să continue în același stil: unul dintre frați face o mișcare menită a-l aduce în avantaj, iar celălalt i-o contestă în instanță.
Nu la fel de dificilă a fost, până acum, împărțirea afacerilor între alți doi frați celebri din mediul de business românesc, Cornel și Ilie Penescu. În 2010, ei erau acționari în proporții egale ­într-una dintre pu­ți­nele firme încă func­țio­nale din imperiul de altădată: Service Taxi. În 2011, compania a fost divizată în două firme noi, în ambele fiind azi acționar Andrei Penescu, fiul lui Cornel.
Dragoste și business
Sunt destule situații în care divizarea afacerilor vine după un divorț. Probabil cel mai celebru caz de acest gen este cel al soților Șucu. La sfârșitul lui 2006, fondatorii grupului Mobexpert au decis să-și separe clar și afacerile, nu doar viața de familie. În schimbul celor 40% din Mobexpert pe care le deținea, Camelia Șucu a primit 40 de milioane de euro. În același timp, Dan Șucu i-a vândut acțiunile deținute în Class Mob, divizia de mobilier de lux a grupului, fosta soție ajungând să dețină 100% din această companie. Tranzacția a avut loc după ce firmele vizate au fost evaluate de PricewaterhouseCoopers România.
Presa vremii a scris că mai multe fonduri de investiții s-au arătat interesate de pachetul de acțiuni deținut de Camelia Șucu. Aceasta a dezvăluit că oferta primită de la potențialii investitiori a fost aproximativ la fel cu cea a fostului soț. „Însă mi s-a părut mai potrivit ca afacerea să rămână în familie“, și-a explicat ea decizia.
O altă despărțire amiabilă s-a înregistrat și în cazul cuplului Cristi și Mihaela Borcea. Potrivit unei decizii de divizare din 2011, activele Crimbo Gas 2000 SRL, firmă în care fostul patron de la Dinamo deținea 38%, iar soția sa 62%, au fost împărțite între cei doi. Astfel, Mihaela Borcea a preluat, prin intermediul unei companii deținute în totalitate (Michelle SRL), o clădire formată din subsol, parter, două etaje și pod, în suprafață totală de peste 900 de metri pătrați, plus teren de 330 de metri pătrați, pe Calea Floreasca din Capitală, dar și un teren neconstruit de 330 de metri pătrați în aceeași zonă. De asemenea, Michelle SRL a preluat și un spațiu comercial în orașul Pantelimon, dar și un motel cu trei etaje în Botoșani.
În decembrie 2008, Adriana Carmen Negoiță, soția cunoscutului om de afaceri Ionuț Negoiță, a intrat, cu 5% din acțiuni, în Pro Hotels SRL, Rin Hotel Management SRL și Pro Confort SA, companii deținute de soțul ei și de fratele acestuia, Robert Negoiță (actualul primar al sectorului 3). În mai 2010, Carmen și Ionuț Negoiță au decis să divorțeze, iar în urma separării ea a pierdut acțiunile primite cu un an și jumătate în urmă și a rămas doar cu participarea în Pro Confort Distribution SRL. Disputa între cei doi nu este încă încheiată: la Judecătoria Buftea este pe rol un dosar în care fosta doamnă Negoiță este reclamantul, iar fostul ei soț este pârâtul, următorul termen în acest proces fiind fixat pentru 30 mai 2013.
Nu întotdeauna divorțul în căsnicie înseamnă și despărțire în afaceri. Avocatul american Gregg Herman spune că a întâlnit cazuri în care oamenii nu s-au înțeles ca soț și soție, însă au avut o relație foarte bună ca parteneri de afaceri. „În aceste situații, însă, este important ca ei să semneze contracte prin care să stabilească foarte clar atribuțiile, drepturile și obligațiile fiecăruia. Pentru că, dacă relațiile personale se vor deteriora, vor fi nevoiți să treacă printr-un al doilea «divorț»“, afimă el.
Un caz de acest gen este cel al milionarului Enrico Perini, proprietarul Romstal, care a divorțat de soția sa, Mădălina Nicolescu, în 2011. În urma separării, el i-a cedat fostei consoarte 30% din compania imobiliară a familiei, Perini Properties & Investments, respectiv active de peste două milioane și jumătate de euro.
Efectul crizei

La finele lui 2006, trei dintre proprietarii producătoruui de vinuri Tohani SA din Prahova, care dețineau împreună 48% din acțiuni, s-au retras din companie. Printre ei se afla și Sebastian Ghiță, care controla 32% din firmă. Decizia a fost luată, spuneau în acel moment surse din piață, „ca urmare a unor neînțelegeri cu ceilalți acționari“. În același an, Ghiță și ceilalți doi asociați au pus bazele unei alte companii viticole, Podgoriile Tohani SRL, pentru care au cumpărat peste 250 de hectare de viță-de-vie.
Încă din primii ani, lupta dintre cele două firme concurente s-a dat pe viață și pe moarte. În 2007, Tohani SA a avut o cifră de afaceri de zece milioane de lei și un profit brut de 100.000 de lei, în timp ce Podgoriile Tohani au raportat pentru 2007 o cifră de afaceri mult mai mică (1,7 milioane de lei), dar un profit brut asemănător (80.000 de lei). În 2008, Tohani SA a ajuns la 11,5 milioane de lei cifră de afaceri și 270.000 de lei profit brut, iar podgoria lui Ghiță a anunțat un profit identic la o cifră de afaceri de circa două ori mai mică (5,4 milioane de lei). Ultimele rezultate financiare publicate (cele pe 2011) indică un avantaj net pentru Tohani SA – cifră de afaceri de 4,1 milioane de lei și profit brut de 1,55 milioane. Asta în timp ce Podgoriile Tohani aproape au egalat cifra de afaceri (3,96 milioane de lei), însă au obținut un profit de 20 de ori mai mic (74.000 de lei).
Un exit greu de explicat a avut loc în 2010 în compania argeșeană de construcții Argecom. Cătălin Nicolau, director general și acționar minoritar, a decis să părăsească societatea controlată de omul de afaceri Gheorghe Axinte pentru a continua pe cont propriu în același domeniu. El a renunțat și la pachetul de 47,9% din acțiuni deținute în Trustul de Autostrăzi, Drumuri şi Poduri AG (TADP AG), pe care l-a vândut fratelui lui Axinte, Aurel. În anul „divorțului“, Argecom a avut o cifră de afaceri de 81 de milioane de lei și un profit brut de 6,7 milioane de lei, în timp ce TADP AG a raportat afaceri de 20 de milioane de lei și un profit de 230.000 de lei. Trebuie spus că rezultatele pe 2009 ale celor două companii au fost asemănătoare, ceea ce pare a confirma zvonurile care spun că motivele reale ale retragerii lui Nicolau au fost tensiunile dintre asociați (deși acest lucru a fost negat de protagoniști în acel moment).
Iar cazurile de acest gen par a fi tot mai numeroase. Avocatul și consultantul american Curtis L. Golkow spune că de vină pentru această evoluție ar putea fi criza economică: „Când vremurile sunt grele, chiar și relațiile de afaceri sănătoase pot deveni tensionate, iar incompatibilitățile dintre parteneri pot deveni vizibile. Ei pot ajunge să-și dea seama cât de diferite sunt viziunile lor despre afacere, gradul de toleranță la risc ori nivelul de implicare. Iar partenerul care dorește să muncească mai mult ori să contribuie mai mult la afacere poate deveni intolerant față de cel care nu lucreză la fel de mult. Astfel încât se poate ajunge și la decizia de a o lua pe drumuri diferite“.
Greu de alungat

De la hotărâre până la punerea ei în practică este însă drum lung. Acționarii majoritari au mai multe șanse să scape de un minoritar nedorit, chiar dacă sunt destule cazurile în care, nemulțumiți de ceea ce li se oferă, aceștia refuză să părăsească firma. „Dacă nu plătești dividende câțiva ani la rând și îi tai prin vot orice posibilitate de a-și vedea proiectele puse în practică, aproape orice om de afaceri va decide să plece“, crede un consultant fiscal bucureștean. „Ca să nu mai vorbim de cazurile mai degrabă extreme, când îl «ajuți» să plece alocându-i un birou insalubru, concediindu-i toți oamenii fideli ori chiar interzicându-i accesul în companie“, adaugă el.
Pentru partenerii minoritari care vor să se despartă de cel care controlează afacerea, opțiunile sunt mult mai limitate. Știind aceasta, majoritarul le va oferi adesea condiții nefavorabile și prețuri deloc apetisante. Totuși, dacă știu să-și joace cartea (arătând cât de dăunătoare ar putea fi pentru companie un scandal sau dezvăluirea unor informații), chiar și acționarii secundari pot spera la o separare echitabilă a afacerilor.
Ce ar trebui să înțeleagă toți oamenii de afaceri care sunt implicați sau au de gând să se implice în parteneriate este că, la fel ca o căsnicie, și o relație de afaceri poate ajunge la un moment în care pur și simplu nu mai poate continua. Și că, la fel ca în cazul unui divorț, o despărțire civilizată este în folosul tuturor părților. Inclusiv în cel al „copiilor“ afacerii (adică al activelor și angajaților).

40
de milioane de euro. Atât a primit, la începutul lui 2007, Camelia Șucu în schimbul a 40% din acțiunile grupului Mobexpert

210
milioane de euro. La atât a fost estimată averea fraților Micula în ultima ediție a Top 300 Capital. Suma este de circa șapte ori mai mică decât cea din 2007

Fondatorii producătorului și distribuitorului de mobilier Mobexpert, Dan și Camelia Șucu, au trecut acum câțiva ani printr-un divorț pe care au reușit însă să-l trateze în așa fel încât să nu le pericliteze în niciun fel afacerea

Deși frați gemeni, Ioan și Viorel Micula, proprietarii celebrelor European Drinks, European Food, Rieni Drinks sau TGIE, sunt, de câțiva ani, în război pentru controlul businessului comun

Frații Ilie și Cornel Penescu nu s-au certat în public, însă presa locală susține că aceștia și-au separat bruma de afaceri și puținele active rămase după declinul din ultimii ani al imperiului PIC

DIVIZARE Când partenerii nu se mai înțeleg, poate fi spre binele afacerii ca ei să se separe rapid și fără prea mult zgomot.