Scandalul cărnii de cal din Anglia a readus tema românilor hoţi pe agenda publică europeană. Fireşte, nu meritam această etichetă nefericită, chiar şi în condiţiile în care domnul Liviu Dragnea, vicepremier şi ministru al dezvoltării regionale şi administraţiei publice, vrea să „deblocheze“ fondurile europene nerambursabile acordate de UE prin Programul Operaţional Regional (POR) şi blocate în urma unor nereguli care îl aveau drept cap de afiş pe – ghici ghicitoarea mea – acelaşi Liviu Dragnea.
Problema cea mare este că în urma acestui scandal sunt puse în pericol exporturile de produse din carne ale României, afacere estimată de ZF la peste 300 de milioane de euro anual. Chiar dacă în urma anchetei se va descoperi că britanicii şi-au vândut singuri carnea de cal sub formă de lasagna semipreparată, efectul negativ al neîncrederii pieţelor europene în produsele agricole româneşti va fi greu de şters.
Într-o asemenea situaţie ne-am bucurat să avem un ambasador al interesului naţional care să gestioneze criza şi să comunice cu părţile implicate. Un om plătit din bani publici să ne reprezinte ţara pe tărâmul Albionului. Aici însă, conform proverbului „la omul sărac, nici boii nu trag“ intervine o nouă dramoletă. Boul din povestea noastră nu este capabil să tragă nicio concluzie avantajoasă în timpul interviului difuzat de BBC, deoarece cunoaşterea limbii engleze se dovedeşte a fi la nivelul unui elev de şcoală primară dintr-un cartier mărginaş al Moscovei. Altfel spus, domnul Jinga – în veci fie-i numele sinonim cu penibilul – reuşeşte cu brio nu numai să treacă la mare distanţă de obiectivul de a respinge credibil acuzaţiile defăimătoare la adresa producătorilor români, dar adaugă şi câteva tuşe groase la portretul românului necinstit şi care se amestecă unde nu are treabă. Abia ce reuşiserăm să ne hrănim un pic orgoliul invitându-i pe englezi pe la noi pe-acasă unde-i place prinţului Charles şi unde toate fetele arată precum ducesa de Cambridge, când se trezeşte domnul Jinga şi loveşte necruţător direct în moalele mândriei naţionale.
În tot acest scandal, singura consolare a venit în urma investigaţiilor făcute de grupul de jurnalişti de la RISE Project (riseproject.ro) care au dat de urma actorilor internaţionali ce au făcut posibilă înşelătoria din scandalul lasagna de cal. Aceştia au descoperit că personajul central al filierei este un olandez care nu se afla la prima abatere şi că un grup de firme din Franţa şi-au dat concursul la comiterea infracţiunilor. Vom afla în curând, probabil, că românii noştri nu au jucat niciun rol important în filieră. Este extrem de greu de crezut că o firmă de la noi poate să intre de una singură în reţeaua de furnizori ai unor pieţe bogate precum cea engleză, chiar şi atunci când marfa vândută ar fi fără de cusur şi deasupra oricăror suspiciuni. Cu atât mai puţin credibil este ca nişte români să reuşească să ajungă la consumatorul final englez cu o asemenea grozăvie fără a avea drumul netezit de jucători locali foarte puternici.
Le sunt recunoscător jurnaliştilor de la RISE project care au colaborat cu englezii de la The Guardian pentru elucidarea misterelor. Pe lângă investigaţia propriu-zisă, oamenii ăştia au reuşit să mai spele din ruşinea pe care o simţim atunci când un ambasador român la Londra nu reuşeşte să lege coerent trei vorbe pe limba lui Shakespeare. De parcă nu ne era de ajuns episodul cu preşedintele interimar care a parlamentat cu FMI-ul până i-au amorţit mâinile.
Claudiu Şerban,
director editorial Capital
