Ghiduşiile legislative ale guvernului costă. Un exemplu: cu abracadabranta impozitare a bacşişului o firmă cheltuie cam 600 euro – pentru introducerea şi eliminarea bacşişului de pe bon este nevoie de două modificări ale softului, fiecare de câte 300 de euro, potrivit patronatelor.

Alt exemplu: închiderea activităţii şi amenzile date de Antifraudă sunt câştigate în instanţe. Pagubele întreruperii activităţii sunt greu cuantificabile: angajaţi neplătiţi, venituri nerealizate, marfă deteriorată. Cum la fel de greu de evaluat sunt costurile ANAF: zeci, sute de funcţionari blocaţi în numărarea bonurilor fiscale pentru loteria la care premiul a ajuns până la derizoria sumă de 55 lei,  sute de inspectori Antifraudă au dat amenzi anulate, ulterior, de instanţe. Alte zeci de funcţionari pritocesc legi aberante –  cum este capodopera OUG 8/2015 – sau muncesc la rescrierea Codului fiscal, la estimarea impactului bugetar, la calcule şi soluţii, întoarse după o lună sau două. Direcţii întregi din minister şi ANAF sunt trimise după cai verzi pe pereţi. Şi toate acestea au costuri. Cine le achită? Desigur, contribuabilul. Din taxe „letale” acoperă toate fanteziile fiscale şi aventurile antievaziune ale unui guvern, evident, depăşit de obiectivele pe care şi le-a propus, cel puţin oficial.

De două luni, în legislaţia fiscală este un haos fără precedent. Amendarea firmelor pentru diferenţe de casă, loteria fiscală, impozitarea bacşişului, anularea datoriilor profesiilor libere şi a celor puşi la plata contribuţiei de sănătate şi, nu în cele din urmă, renunţarea la promisiunile de relaxare fiscală au bulversat mediul economic şi administraţia. Iar dincolo de costurile administrative pentru firme şi pentru stat, care sunt suportate tot de cetăţeni din taxe, neîncrederea a scurtcircuitat afacerile.

Legile greşite, corectate sau retrase au produs deja efecte. Iar degringolada continuă. Proiectul Codului fiscal, momentan aflat în Parlament, a fost periat de scăderile şi scutirile de taxe.

Tevatura bonurilor fiscale. Sursa abuzurilor ANAF, a controalelor care au dus la închideri de firme şi amenzi uriaşe, este OUG 91/2014 din decembrie. După revolta comercianţilor, a apărut OUG 8/2015 care încerca să corecteze excesele din OUG 91/2014. În tentativa de a controla toate sursele de venituri ale firmelor au apărut impozitarea bacşişului şi registrul de bani personali.

OUG 8/2015 este o „capodoperă” legislativă. Pe lângă inaplicabila impozitare a bacşişului, retrasă deocamdată verbal de ministrul de finanţe, conţine o prevedere evident neconstituţională atacată la CCR, dar şi erori uimitoare de redactare, îndreptate printr-o rectificare în Monitorul Oficial a doua zi după intrarea în vigoare (amenzi de la 27.500 lei!).

În acelaşi film, a apărut şi Loteria bonurilor care a dus la premii „stimulative” de 55 lei şi pe care ministrul de finanţe a anunţat, tot verbal deocamdată, că vrea să o schimbe. Ministrul plusează şi spune că patronatele i-au cerut să reintroducă forfetarul, atât de detestat de mediul de afaceri şi combătut chiar de actuala putere, în schimbul impozitării bacşişului.

Amnistia pentru profesii libere, activităţi independente, şoferi plătiţi cu diurne şi persoanele care au plătit contribuţia de sănătate. Proiectul de lege ii scuteşte de datorii pe cei controlaţi/care au primit decizii de impunere. Confuzia era previzibilă. Nimeni nu a mai înţeles ce şi cum se plăteşte. Unii cred că vor plăti impozite ca la salarii, de acum înainte, indiferent de activitate, iar alţii că nu mai trebuie să achite nicio datorie venită prin decizie de impunere, deşi nu erau printre categoriile scutite. Deciziile de impunere au fost rezultatul controalelor ANAF, a unei campanii de „depistare a muncii subdeclarate” care a avut, evident, costuri administrative.

Haosul continuă pentru că legea nu e în vigoare, are nevoie de vot în Parlament şi, oricum, nu rezolvă problema de fond, adică legislaţia care a permis reîncadrarea veniturilor şi reconsiderarea lor ca salarii şi plata contribuţiei de sănătate la salariul minim pentru cei cu venituri sub acest nivel. Claritatea nu poate fi obţinută decât prin schimbări în codul fiscal, iar acestea întârzie.

Relaxarea fiscală anulată parţial. După ce a făcut o campanie de comunicare agresivă cu proiectul de cod fiscal, dând false speranţe, guvernul l-a trimis în Parlament unde a început să-l ciuntească. Prin mâna senatorilor a scos două măsuri de relaxare importante: scăderea accizelor la carburanţi, deşi premierul a recunoscut că supraacciza a fost un proiect greşit, şi scutirea de impozit pe dividende, înlocuit cu o cotă de 5%. Urmează noi perieri în Camera Deputaţilor. Întrebat de taxa pe stâlp, care ar urma să fie eliminată de la 1 ianuaire 2016, şi de scăderea cotei standard de TVA de la 24 la 20%, ministrul finanţelor a pasat răspunderea la parlament.

Iniţiativele propuse, retrase, modificate devin specialitatea guvernului. Zăpăceala Codului fiscal şi a legislaţiei caselor de marcat sunt vârful icebergului care arată că politicile fiscale nu sunt gândite pentru economie, cu seriozitate, ci sunt teme de propagandă politică. Încercând să îmbunătăţească veniturile bugetului, guvernul a asmuţit ANAF asupra firmelor şi cetăţenilor (zeci de mii de oameni cu venituri de câţiva lei sau fără venituri au fost înspăimântaţi cu decizii de sute de lei pentru contribuţia de sănătate), în contul unei promise scăderi a taxelor, folosind strategia „carrot and stick” (morcovul şi băţul). Deocamdată,  mediul de afaceri şi cetăţenii au primit doar băţul.