Cum se impozitează dobânda obţinută de o persoană fizică ce acordă un împrumut unei persoane juridice? Cum se înregistrează în contabilitate?
Lucian Mocanu – Râmnicu-Vâlcea

În cazul în care persoana fizică ce acordă împrumutul este rezidentă în România, sumele primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate reprezintă venituri din investiţii care, potrivit prevederilor Codului fiscal, constituie una din categoriile de venituri supuse impozitului pe venit.
În situaţia sumelor primite sub formă de dobândă pentru împrumuturile acordate în baza contractelor civile, impozitul se calculează, se reţine şi se virează de către plătitorii de astfel de venituri în momentul plăţii dobânzii. Impozitul astfel reţinut reprezintă impozit final pe venit pentru care contribuabilii nu sunt obligaţi să depună declaraţie de venit la organul fiscal competent.
Potrivit art. III din Ordonanţa de urgenţă nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 163/01.06.2005, începând cu data de 1 ianuarie 2006, pentru calculul impozitului pe veniturile realizate de persoane fizice din investiţii, cota de impozit este de 16%.

Hotărârea nr. 610/23.06.2005 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal prevede că impozitul pe dobândă se determină prin aplicarea cotei de 1% din suma acesteia pentru contractele civile încheiate înainte de 4 iunie 2005 şi a căror scadenţă era ulterioară datei de 4 iunie 2005 inclusiv, veniturile din dobânzi pentru contractele civile încheiate între 4 iunie 2005 şi 31 decembrie 2005 inclusiv se impun cu cota de 10% din suma acestora, iar cota de impozit de 16% se aplică asupra venitului din dobândă obţinut pentru contractele civile încheiate la 1 ianuarie 2006.
În cazul în care persoana fizică care acordă împrumutul nu este rezidentă în România, dobânda reprezintă venit impozabil din România pentru care nerezidentul are obligaţia de a plăti impozit conform Titlului V al Codului fiscal – „Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi“. Potrivit acestor prevederi, impozitul datorat de nerezidenţi pentru dobânzile obţinute din România se calculează, se reţine şi se varsă la bugetul de stat de către plătitorii de venituri.

Impozitul se calculează, respectiv se reţine în momentul plăţii venitului şi se virează la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul. Conversia în lei a impozitului în valută aferent dobânzilor obţinute din România de nerezidenţi se face la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în care s-a plătit dobânda către nerezident, şi impozitul în lei rezultat se varsă la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a plătit venitul.
Prin Hotarârea nr. 1.840 din data de 28.10.2004, s-a adus o completare Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal prin care se prevede că se datorează impozit şi în cazul  dobânzilor capitalizate. Astfel, impozitul asupra dobânzilor capitalizate se calculează de plătitorul acestor venituri în momentul în care dobânda se transformă în împrumut sau în capital, după caz.

Pentru impozitul în valută aferent dobânzilor capitalizate realizate din România de nerezidenţi, conversia se face, de asemenea, la cursul de schimb al pieţei valutare comunicat de Banca Naţională a României, valabil în ziua în care s-a capitalizat dobânda, respectiv la cursul valutar din momentul în care dobânda se transformă în împrumut. Impozitul în lei astfel calculat se varsă la bugetul de stat tot până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care s-a înregistrat capitalizarea.
Până la sfârşitul anului 2005, impozitul datorat se calcula prin aplicarea cotei de 15% asupra venitului brut. Începând cu 1 ianuarie 2006, potrivit art. III din O.U.G. nr. 138/2004, astfel cum a fost completat prin Legea de aprobare nr. 163/2005, cota de impozit de 16% se aplică şi pentru veniturile realizate de persoanele fizice şi juridice nerezidente (cu excepţia veniturilor obţinute din jocuri de noroc pentru care se menţine cota de impozit de 20%).

Însă, dacă acţionarul este rezident al unei ţări cu care România a încheiat o convenţie pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi capital, cota de impozit care se aplică venitului din dobânzi obţinut de către acel contribuabil din România nu poate depăşi cota de impozit prevăzută în convenţie, care se aplică asupra acelui venit. În situaţia în care cotele de impozitare din legislaţia internă sunt mai favorabile decât cele din convenţiile de evitare a dublei impuneri, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Pentru aplicarea prevederilor convenţiei de evitare a dublei impuneri, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit certificatul de rezidenţă fiscală.

Înregistrarea în contabilitate a acestor operaţiuni se va efectua în modul următor:
• dobânda de plată confor contractului: 666 = 1687
• impozitul pe dobânzi reţinut: 1687 = 446
• dobânda netă platită: 1687 = 512
• plata impozitului: 446 = 512 .

O societate comercială cu capital integral privat românesc prestează în baza a două contracte de prestări servicii cu societăţi comerciale greceşti „service“ la dispozitive de printare din Romtelecom. Pentru acest „service“, societatea noastră emite trimestrial câte o factură externă (în euro) pentru cele două societăţi greceşti (care au contract direct cu Romtelecom). Ţinând cont că locul de prestare a serviciului este în România, facturile sunt purtătoare de TVA sau nu?
Maria Samoilă – Bucureşti

Într-adevăr, locul prestării este România, deoarece serviciile prestate de societatea dumneavoastră se încadrează la cele prevăzute de Codul fiscal la art. 133 alin. (2) lit. d). Potrivit acestora, în cazul prestărilor efectuate asupra bunurilor mobile corporale, locul prestării este considerat a fi locul unde sunt prestate serviciile.
În aceste condiţii, serviciile descrise de dumneavoastră se încadrează la operaţiuni cuprinse în sfera de aplicare a taxei pe valoarea adăugată. Ca atare, contravaloarea serviciilor prestate pentru partenerii externi include şi taxa pe valoarea adăugată. Pe factura externă („Invoice“) nu este obligatorie defalcarea sumelor de încasat pe bază de impozitare şi taxă pe valoarea adăugată. În schimb, în facturile fiscale ce trebuie emise se va înscrie distinct valoarea bazei de impozitare şi a taxei pe valoarea adăugată.
Referitor la faptul că dumneavoastră emiteţi facturile externe trimestrial, vă atragem atenţia că, potrivit prevederilor legale în vigoare, pentru prestările de servicii factura fiscală trebuie emisă cel mai târziu până la finele lunii în care prestarea a fost efectuată.

Art. 133 din Codul fiscal prevede că în cazul prestărilor efectuate asupra bunurilor mobile corporale, locul prestării este considerat locul unde sunt prestate serviciile.