Există o întreagă dezbatere despre evoluția dobânzilor la credite și această dezbatere este însoțită de o mașinărie de propagandă care are baze politice dar și economice.

Abordările sunt de la lacrimogene, la apocaliptice, de la echilibrate până la halucinante, de la aberante până la incredibil de reale.

În dezbaterea aceasta fiecare parte își trage spuza pe turtă, cum se spune, fiecare își face numărul, consumă energia sa și pe a celorlalți, cetățenii nu înțeleg mai nimic, văd modificări la rata lunară, nu au pe nimeni să-i consilieze, să le explice cum va evolua rata la bancă și au devenit dependenți de psihoza media. Care nu induce neapărat o atitudine curajoasă de luptă ci, mai degrabă, de blazare, de neputință, de hazard.

Ei bine lucrurile nu stau așa. Lucrurile sunt mult mai liniștite decât par, iar trendul va fi unul mult mai pozitiv decât se spune. Am să vă prezint câteva chestiuni și concluziile cred că pot veni de la sine:

Cum au evoluat dobânzile?

          Din datele BNR, în perioada 2017-2018, dobânzile medii globale (per total credite) pentru creditele în lei acordate populației au crescut de la 6,57% la 7,90% pentru creditele în sold și de la 6,57% la 8,19% la creditele noi. Diferențiat pe tipuri de credite, observăm o creștere mai pronunțată la dobânda pentru creditele sub 1 an (de la 8,75% la 11,50% pentru creditele în sold și de la 5,95% la 12,49% la creditele noi), o creștere ponderată la creditele de până la 5 ani (de la 10,05% la 10,80% pentru creditele în sold și de la 9% la 10,15% pentru creditele noi) și o creștere la fel de ponderată pentru dobânzile la creditele mai mari de 5 ani, care includ creditele ipotecare (de la 4,05% la 5,89% pentru creditele în sold și de la 3,66% la 5,74% pentru creditele noi).

Se observă trei chestiuni, iar eu sunt de părere că sunt importante:

  1. Creșterile de dobândă mai însemnate sunt la creditele de sub un an (creditele pe termen scurt), este cea mai importantă și variază de la 2,75 pp (puncte procentuale) la 6,54 pp. În schimb volumul creditelor în lei pe termen scurt este cel mai mic din volumul global al creditelor acordate în perioada 2017-2018 (2,3 miliarde lei, adică 5,9% din volum global).

Ce înseamnă asta? Că impactul economic global ale acestei creșteri de dobânzi nu este important la nivelul economic, ceea ce nu exclude însă impactul individual, per cetățean, însă și aici lucrurile nu sunt atât de negative, deoarece creditele pe termen scurt sunt credite pentru nevoi imediate, la care cetățeanul se presupune că știe că îl va restitui într-un an.

Evident aici pot sa aduc si argumentul creșterii veniturilor la nivelul celor doi ani, creștere care sare de 21%, așa că “pierderea” provocată de majorarea de dobândă este absorbită de veniturile suplimentare nete încasate.

La creditele pe termen mediu (creditele de consum, sub 5 ani) avem o creștere a dobânzilor sub nivelul inflației situată între 0,75 pp și 1,15 pp, iar ponderea creditelor este de 33,13% din volumul global.

La creditele pe termen lung (creditele de peste 5 ani, inclusiv ipotecare), avem o creștere a dobânzilor situată, de asemenea, sub nivelul inflației, între 1,88 pp și 2,08 pp, iar ponderea creditelor este de 60,84%

Observăm că marea masă a creditelor (cele pe termen mediu și lung) care reprezintă aproximativ 94% din creditele totale în lei acordate sectorului privat (societăți nefinanciare și gospodării ale populației) au cunoscut o „scumpire” ponderată, la jumatate din nivelul inflației medii anuale.

  1. Volumul suplimentar de creditare în lei către sectorul privat (societăți nefinanciare și gospodării ale populației) a crescut cu 38,99 miliarde lei, adică aproximativ 8,47 miliarde euro, un volum care nu a mai existat în istoria din ultimii 10 ani.
  2. Ce se întâmplă când ai o un volum mare de bani acordați, prin intermediul creditelor, într-o piață?

Piața tinde să devină saturată, pentru că majoritatea exponenților cererii și-au preluat necesarul de bani de care aveau nevoie.

Pe de altă parte, finanțatorul și-a crescut gradul de expunere, iar managementul riscurilor îi impune o abordare prudentă în continuare a activității de creditare (nu se mai expune, ca volum de bani în aceeasi măsură, mai ales tinând cont de faptul că expunerea realizată îi asigură un randament constant pe o perioadă cel puțin medie de timp).

În aceste condiții, finanțatorul se vede pus în următoarea situație: să contracteze creditarea, chestiune logică dar neeconomică, pentru că finanțatorul este intr-o piața în care există competiție, iar daca banii lui nu produc bani, vor produce banii altora, bani.

Să încerce să acopere nișa rămasă din piață, nișa nesaturată încă, prin diverse oferte, oferte care în primul rând se vor referi la cost.

Ei bine, aceste oferte se vor lovi de competiție, iar rezultatul confruntării ofertelor va fi unul de scădere al costurilor, pentru că “nu mai sunt multi pești în baltă” (a se întelege că scade cererea de credite, “peștii” fiind cei doritori de credite).

Scăderea va fi mai mică la creditele pe termen scurt și moderată la creditele pe termen mediu și lung. Aprecierea mea este că la creditele pe termen mediu și lung va exista o scadere de 1 – 1,5 pp datorată exclusiv condițiilor de piață.

La această scădere se adaugă efectele OUG 19/2019 și tintelor de scadere a dobânzilor reglementate de Guvern, pentru ca bancile să nu plătească taxa pe active.

Aici vreau să subliniez o chestiune: la creditele în derulare, schimbările acestea pot apărea la cele cu dobândă variabilă, dar nu vor fi scăderi la fel de mari ca la ofertele de  credit noi.

Astfel că recomandarea mea este ca, la momentul în care vor apărea oferte cu dobândă mai mică, clientul să procedeze la refinanțare și la schimbarea dobânzii variabile în dobanda fixa. Daca întrebati si ce facem daca, ulterior, dobanzile mai scad, noi ramânem cu dobânda fixă, raspunsul meu e simplu: daca piața evolueaza în jos, faci refinantări. Dar daca va evolua in sus, dobânda fixă te protejează.

Care este nișa din piața creditelor care va primi cele mai multe credite?

Nișa rămasă în piața banilor este reprezentată de agentii economici, operatorii economici cum se mai numesc. Ei au primit cele mai puține finanțări, iar cauza principală o constituie condițiile de bancabilitate discriminatorii. De ce discriminatorii? Pentru că pe tine ca persoană fizică, banca nu te evaluează la fel ca pe o societate comercială, ceea ce este, din punctul meu de vedere o prostie, dar are o motivație și anume că s-a dorit ca antreprenoriatul autohton să nu fie finanțat de către sistemul bancar care numai românesc nu mai este.

Acest tip de abordare începe să se schimbe și observ că e o mare luptă pentru a se trece la o abordare deschisă către piața economică. Dar aici, efortul trebuie să vină și din partea reglementărilor BNR care trebuie să relaxeze condițiile de creditare impuse prin reglementările centrale. Ca apa s-ar duce 10-15 miliarde euro în creditarea agenților economici. Îi asteaptă ca pe aer. Iar efectul acestor finanțări s-ar vedea imediat în curajul de a a investi, de a depune proiecte, de a realiza noi business-uri.

De ce sunt eu mereu optimist cu privire la piața banilor? Pentru că nu am vazut niciodata vreun bancher căruia să-i placă să țină banii la sertar sau în pușculită!

De aceea sunt convins că anul 2019 va fi un an al scăderii dobânzilor si al cresterii creditării economiei.

 

Adrian Câciu este un economist cu o vastă experienţă în zona analizei şi consultanţei economice, absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, cu un master în Managementul proiectelor de dezvoltare rurală şi regional. S-a specializat în elaborarea şi promovarea unor politici de dezvoltare economică naţională şi europeană cu impact pozitiv asupra mediului antreprenorial din România, precum şi în analize economice raportate la situaţiile cu care economia României se confruntă.