Criza COVID-19 este cu siguranță un fenomen cu care omenirea nu s-a mai întâlnit. Izolarea oamenilor în case, dar și lipsa unui plan de rezolvare, altul decât să circulăm cu măști pe față și cu posibilitatea de a fi oricând blocați, fac această problemă medicală cu atât mai complicată. Pentru că pur și simplu oameni fără un plan nu au speranță.
Pentru a găsi un plan cercetătorii caută soluții pentru a crea un vaccin sau un tratament eficient pentru acest virus. Numai că din acest puzzle de cercetări pare să lipsească un element foarte important: cunoaștere în profunzime a virusului. Pentru că din comunicările oficiale știm că nu se fac necropii pe corpurile celor morți din cauza acestui virus.
Vasile Astărăstoae, fost președinte al Colegiului Medicilor din România, face o analiză a acestei ciudățenii medicale. El spune că este pentru prima oară când nu este folosită necropsia de când acest instrument de cercetare există. Astărăstoae dă și câteva posibile explicații pentru asta, niciuna dintre ele nefiind pozitivă pentru cei care administrează acum criza.
Iată ce scrie Vasile Astărătoae pe pagina sa de socializare:
”În 1761, la optzeci de ani, Giovanni Battista Morgagni (25 februarie 1682 – 6 decembrie 1771) a publicat lucrarea De Sedibus et causis morborum per anatomem indagatis, care a făcut din anatomia patologică o știință. Anatomia patologică a introdus în medicină o abordare bazată pe exactitate și precizie. Astăzi, nu există manual de medicină, care să nu aibă (la descrierea unei boli) un capitol consistent de anatomie patologică, iar, în practica medicală, terapia (în majoritatea cazurilor) este condusă pe baza rezultatelor explorării anatomo-patologice. Astăzi, anatomia patologică poate contribui la caracterizarea unor modificări care pot fi specifice (patognomonice) pentru o anumită maladie sau generale (nespecifice) – prezente în mai multe afecțiuni.
Întotdeauna, la apariția unei noi afecțiuni, pentru a stabili un protocol terapeutic eficient, se studiază modificările macro- și microscopice, imunologice, citogenetice etc. determinate de noua boală. Acest lucru a fost valabil până la apariția pandemiei COVID-19. În această pandemie, avem studii cu privire la structura noului coronavirus, avem studii epidemiologice, studii clinice etc. și aproape deloc cercetări anatomopatologice. Aceasta deoarece nu s-au efectuat necropsii. Pare cel puțin bizar ca OMS și autoritățile sanitare, printre numeroasele recomandări, au “uitat” să solicite efectuarea necropsiei la cei declarați decedați ca urmare a COVID-19.
Explicații date de autorități (inclusiv de cele române):
a.Pericolul de infectare al personalului medical care efectuează necropsia. Argumentul nu stă în picioare. Medicii anatomo-patologi și legiști sunt instruiți încă din perioada rezidențiatului cum să procedeze (ce măsuri de siguranță se aplică) în situațiile cu înalt risc biologic. Chiar în afara pandemiei, ei au lucrat cu produse biologice infectate de diferite bacterii și viruși. Au echipamente de protecție și știu să le utilizeze. Am lucrat peste 49 de ani în domeniu, am efectuat peste 1000 de necropsii și pot afirma că riscul de infectare este substanțial mai mic decât pentru medicii de familie, urgentiști sau anesteziști. Mai ales că, atunci când se face necropsia, se știe că a fost pozitiv la testare și se pot lua măsurile de diminuare a riscului. În plus, decedatul nu respiră, nu tușește, nu strănută ca să transmită virusul pe cale aeriană.
- Nu există capacitate și logistică pentru a efectua necropsiile. Poate în perioada de vârf acest argument să fie valabil. Dar nu este obligatoriu să se efectueze necropsia absolut la toate decesele. Se poate efectua la capacitatea maximă a țării respective. În România, acest argument nu funcționează. La numărul de decese înregistrate se puteau efectua necropsia cu un efort minim. Mai mult, modul de dispersie a cazurilor permitea detașarea unui număr de anatomo-patologi și legiști în focarele epidemice.
Recomandarea de a nu se efectua necropsia la decedații COVID-19 lasă loc liber la diferite speculații care circulă în spațiul public:
Nu se dorește a se preciza cauza reală a morții, deoarece nu se diferențiază între cei care au murit din cauza coronavirusului și cei care au murit din cauza altei patologii, dar au fost pozitivi la testare. În acest mod se exagerează gravitatea pandemiei, se justifică, pe de o parte, limitarea drepturilor civile (și implicit criza economico-socială indusă), iar pe de alta parte, se amplifică profitul corporațiilor din domeniul medical.
Nu se dorește a se dezvălui carențele sistemelor medico-sociale incapabile să gestioneze o problemă de sănătate publică. Există voci (din ce în ce mai numeroase) care pun decesele numeroase din spitale și așezăminte pentru bătrâni pe seama acestor carențe. De exemplu, se afirmă că în COVID-19 nu pneumonia este pericolul maxim, ci microtrombozele și infecții asociate. Dacă e adevarat, atunci tratamentul cu anticoagulante și antibiotice este indicat. Intubarea și ventilarea mecanică fac mai mult rău decât bine. În absența unor studii anatomo-patologice consistente o asemenea ipoteză nu poate fi nici infirmată, nici confirmată.
Se încearcă un experiment social global condus de o “ocultă“ transnațională (formată din mari corporații, oameni politici, oameni de știință și mass-media) care încearcă să impună o “dictatură politico-medicală” folosind un virus creat în laborator. Aflarea adevărului prin necropsii ar constitui o piedică pentru acest plan.
În concluzie, neefectuarea necropsiilor în COVID-19 constituie, după opinia mea, o mare eroare. S-a renunțat la o metodă științifică de fundamentare a planului de combatere a pandemiei și s-a lăsat loc teoriilor conspiraționiste.”
