Mulțimile sunt impresionate de imaginea de forță, dar se pot întoarce împotriva autorităților dacă nu le sunt satisfăcute necesitățile primare, biologice. Este absolut normal să se declanșeze conflicte pentru acumularea de resurse și, în același timp, pentru a limita tensiunile din societate. Dispariția unui număr de bărbați poate să însemne o mare fericire socială pentru cei ce le ocupă locurile în structurile statului. Ocuparea unui Lebensraum asigură și un nou număr de locuitori supuși, cei ce pot ajunge carne de tun pentru noi campanii militare cât mai departe de centrul de putere ce pare dominat de o liniște absolută.

Campania de înarmare a dus la o foame de energie

Moscova a fost ocupată în anul 1917 de către adepții fanatici ai mișcării comuniste și a devenit o cetate a războiului prin fabricile militare din regiune. Cum totul trebuie plătit, conducerea de la Kremlin a inițiat ofensive împotriva vecinilor, dar trupele slab antrenate n-au făcut față forțelor poloneze și a fost necesară o întrerupere a ostilităților pentru organizare și înzestrare modernă. Iosif Stalin a făcut totul pentru atingerea acestui obiectiv și industrializarea sovietică începută în anul 1927 n-a avut nici cea mai mică legătură cu fericirea oamenilor. Supraînarmarea putea să genereze foamete cum s-a întâmplat în 1932/1933 în Ucraina. A fost un semnal de alarmă, dar aceeași direcție a fost menținută.

Victoria din 1945 a semănat cu o adevărată înfrângere, Uniunea Sovietică ocupând prea puțin teritoriu și acela devastat de lupte și cu capacitățile industriale afectate de ostilități. Chiar dacă vastul lagăr sovietic era grav afectat în urma invaziei germane, Iosif Stalin a trasat directiva unei noi campanii de înarmare intensivă și o adevărată foame de energie s-a manifestat în centrele industriale ce lucrau pentru război. Au fost inițiate lucrări de amploare pentru bararea fluviilor și termocentrale, iar coșuri fumegânde au apărut prin toată uniunea, dar tot era prea puțin. Numai focul nuclear putea să acopere necesarul de electricitate și uraniul a fost exploatat fără milă în România. Orice zăcământ cunoscut a devenit resursă pentru industria atomului și nu se ținea cont de protecția mediului. Simplu detaliu! Nu exista vreun bastion care să reziste asaltului bolșevicilor.

Doar atingerea obiectivelor a fost importantă

Centrale nucleare au fost ridicate în apropierea orașelor producătoare de armament și totul părea că merge mai mult decât perfect. Sistemele de siguranță erau însă rudimentare și nu se ținea cont prea mult de riscuri atunci când era vorba să se producă substanțe ce duceau în final la plutoniul necesar bombelor atomice. Centrala de la Cernobîl era un astfel de rezervor de metal radioactiv până în data de 26 aprilie 1986. Distrugerea unei singure capacități de producție a îngrozit întreaga Europă și numai așa s-a putut afla ce coace Moscova în secret. Dacă norul radioactiv n-ar fi trecut frontierele, cetățenii lagărului comunist nici măcar n-ar fi știut de nenorocirea ce aducea cancer și moarte.

Chiar dacă Mihail Gorbaciov a mai permis să se spună adevărul, minciuna era foarte iubită în cercurile de putere și s-a anunțat dezastrul abia după celebra sărbătoare de 1 Mai. Oare câți oameni au murit din cauza acestei decizii politice? Nu contează! Moscova n-a ținut niciodată la supuși și doar atingerea unui obiectiv este importantă. Orice drum al politicienilor de la Kremlin este pavat cu trupurile victimelor din propria tabără. Nu se discută despre ceilalți, cei ce nu sunt oameni. Aceea sunt doar bandiți.

Adevăruri șocante din arhive

Autoritățile sovietice aveau și o altă problemă: cantități imense de alimente contaminate radioactiv. Neutralizarea acestora era costisitoare și era păcat să fie aruncat bunul public. Cel puțin 47.500 tone de carne și două milioane de tone de lapte au fost obținute până în anul 1989 și s-a căutat o soluție pentru rezolvarea problemei.

Aleksandr și Boris Putko au găsit în arhive documente mai mult decât șocante. Organele puterii sovietice au ajuns la concluzia că se poate amesteca în mezeluri carnea radioactivă în proporție de 10 procente și apoi salamurile să fie vândute în întreaga Uniune Sovietică. Cum exista o poftă deosebită de carne, populația a consumat tot ce s-a adus în magazine și cârnații atomici au mers perfect cu o votcă. Dacă s-a aplicat aceeași regulă în cazul produselor lactate, populația a primit doze deosebite de stronțiu și cesiu radioactiv, chiar mai periculoase decât iodul pentru care exista cât de cât tratamentul cu iodură de potasiu. Medicii se miră astăzi de înmulțirea cazurilor de cancer, dar puțini știu că mișcarea comunistă a otrăvit radioactiv propria populație de dragul unor economii.

Nu este de mirare că arhivele fostei Uniuni Sovietice sunt în continuare controlate atent de poliția politică și accesul este permis numai pentru cercetătorii ce execută ordinele centrului de putere.