Pentru transportul mărfurilor importate dintr-un stat european în ţările în care se face tranzit până în România este obligatoriu să se prezinte documente doveditoare ale tranzitului emise de către expeditorul mărfurilor? Ne puteţi indica legislaţia aplicabilă în această situaţie?
Adrian Costachescu – Bucuresti
Legislaţia aplicabilă:
– Convenţia privind regimul de tranzit comun, încheiată la 20 mai 1987, la Interlaken, Monitorul Oficial, Partea I nr. 1.030 bis din 21.11.2005;
– Norma tehnică pentru aplicarea Convenţiei privind regimul de tranzit comun, Interlaken, la 20 mai 1987, Monitorul Oficial, Partea I nr. 204 din 06/03/2006;
– OUG nr. 150/2005 pentru aderarea României la Convenţia privind regimul de tranzit comun, adoptată la Interlaken la 20 mai 1987, Monitorul Oficial, Partea I nr. 1.030 din 21/11/2005;
– Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.719/92 din 11 septembrie 1992, referitoare la documentul administrativ unic necesar pentru mişcarea în regim suspensiv de taxe a produselor obiect al obligaţiei de impozitare;
– Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2.913 din 12.10.1992 de instituire a Codului vamal comunitar.
Reguli cu aplicabilitate internaţională cuprinse în legislaţia română:
Regimul de tranzit al mărfurilor pe teritoriul statelor membre UE este reglementat de Convenţia privind regimul de tranzit comun, încheiată la 20 mai 1987, la Interlaken, Monitorul Oficial, Partea I nr. 1.030 bis din 21.11.2005
România a aderat la această Convenţie prin adoptarea OUG nr. 150/2005. Membre ale acestei convenţii sunt ţările AELS şi ţările membre ale Comunităţii Economice Europene. În cazul României, Convenţia a intrat în vigoare la data de 21 noiembrie 2005.
Potrivit acestei convenţii, principalul obligat (persoană care plasează mărfurile sub regim de tranzit comun) trebuie:
a) să prezinte mărfurile intacte şi documentele cerute la biroul de destinaţie în termenul prescris şi respectând măsurile de identificare luate de autorităţile competente,
b) să respecte alte dispoziţii referitoare la regimul de tranzit comun,
c) să furnizeze autorităţilor competente responsabile cu controlul, la cererea acestora şi în termenele eventual fixate, orice documente şi informaţii, oricare ar fi suportul, ca şi orice asistenţă necesară.
Nu există nici o obligaţie de a prezenta documente doveditoare ale tranzitului către expeditor. Mai mult, autorităţile vamale ale ţării de destinaţie au obligaţia de a returna declaraţia de tranzit şi dreptul corelativ al ţării de plecare de a solicita această declaraţie : „autorităţile competente ale ţării de destinaţie returnează exemplarul nr. 5 al declaraţiei de tranzit autorităţilor competente ale ţării de plecare fără întârziere şi în maximum o lună de la încheierea regimului.
În absenţa returnării exemplarului nr. 5 la autorităţile competente din ţa-ra de plecare, într-un termen de două luni de la data acceptării declaraţiei de tranzit, aceste autorităţi comunică acest lucru principalului obligat, cerându-i să aducă dovada că regimul s-a încheiat.“
Iar, la Capitolul „Formalităţi la biroul de desinatie“, articolul 36 prevede că „autorităţile competente ale ţării de destinaţie returnează exemplarul nr. 5 al declaraţiei de tranzit autorităţilor competente ale ţării de plecare fără întârziere şi în maximum o lună de la încheierea regimului.“
Doar în absenţa returnării de către autorităţile competente a exemplarului nr. 5 al declaraţiei de tranzit la autorităţile competente din ţara de plecare, în două luni de la data acceptării declaraţiei de tranzit, aceste autorităţi comunică acest lucru principalului obligat, cerându-i acestuia să aducă dovada că regimul s-a încheiat.
Dacă autorităţile competente din ţara de plecare nu au primit mesajul „aviz de sosire“ în termenul stabilit pentru prezentarea mărfurilor la biroul de destinaţie, acestea îl informează pe principalul obligat şi îi cer să aducă dovada că regimul s-a încheiat.
Dovada menţionată o constituie, pentru autorităţile competente, prezentarea unui document certificat de autorităţile competente ale ţării de destinaţie, ce conţine identificarea mărfurilor în cauză şi care stabileşte că ele au fost prezentate la biroul de destinaţie sau, după caz, la destinatarul agreat.
Prin urmare:
– principalul obligat trebuie să prezinte documentele doveditoare doar la solicitarea expresă a autorităţilor competente ale ţării de destinaţie.
– în cazul în care autorităţile competente din ţara de plecare apreciau că este necesară prezentarea de documente justificative din partea principalului obligat, solicitau direct aceste documente.
