Pe marginea deprecierii puternice de miercurea trecuta, cu 860 de lei la cursul de referinta calculat de Banca Nationala a Romaniei, s-au facut multe scenarii. A fost acreditata chiar ideea conform careia Banca Nationala insasi ar fi incurajat caderea abrupta a leului, pentru a lasa sa se sparga „balonul” umflat de speculatiile valutare de pe piata .In felul acesta, banca centrala ar fi evitat parcurgerea unei deprecieri constante, dar pe o panta in care dolarul inghitea zilnic 100 – 150 de lei. Urmarea ar fi fost o ascensiune mult mai lina a dolarului, a carei evolutie ar fi urmat sa fie supravegheata de BNR prin parghiile pe care le are la indemana, uzand de mijloace care pot forta bancile ce o „deranjeaza” sa afiseze cotatii joase pentru bancnota americana. Un asemenea scenariu a avut acoperire in informatiile conform carora Fondul Monetar International nu are obiectii asupra deprecierii leului. Cu sau fara voia BNR, deprecierea de saptamana trecuta ar trebui sa fie, de departe, un mult mai puternic avertisment dat Guvernului roman, decat orice declaratie a guvernatorului Mugur Isarescu, care sa faca apel la necesitatea reformarii economiei romanesti.
Sunt surse de pe piata valutara care au explicat saltul dolarului prin existenta unei cereri de valuta, de cateva zeci de milioane de dolari, la orice curs. Volumul mare al cererii, care ar fi venit din partea unui investitor interesat sa-si repatrieze profitul obtinut din activitatile efectuate in Romania, ar fi incurajat cresterea brusca a bancnotei americane, in opinia sursei bancare.
Cele mai multe voci din piata vorbesc insa despre specularea unui moment critic al Bancii Nationale, ea insasi cumparator de valuta, pentru asigurarea unei plati de aproape 90 milioane de dolari in contul datoriei externe. In piata se stia ca BNR se afla in imposibilitate de a vinde valuta. Rezerva bancii centrale este aproape de nivelul sub care organismele financiare internationale au avertizat sa nu coboare. Asa se face ca, in ciuda dobanzilor ridicate pe piata monetara, leii disponibili s-au orientat catre dolar care, pe masura ce crestea, oferea posibilitatea unor castiguri net superioare depozitelor in lei.
Dealerii isi revizuiesc prognozele

Un factor suplimentar de presiune asupra dolarului l-a constituit si slabirea increderii in plasamentele efectuate in titlurile de stat, in lei si in valuta. Agentii specializate au avertizat asupra riscului pe care il comporta acest tip de plasamente. La aceasta s-au adaugat declaratii potrivit carora statul roman este incurajat sa rescadenteze termenele de plata catre creditorii interni.
In conditiile in care economia romaneasca se situeaza intr-un permanent declin, oferind astfel bancilor posibilitati reduse de obtinere a profitului, acestea s-au obisnuit sa-si urmareasca veniturile din speculatiile efectuate pe piata monetara si valutara. Iar cel mai atractiv a devenit dolarul. Dealerii spun ca bancile au iesit castigatoare de pe urma deprecierii de saptamana trecuta. La marje mari intre vanzare si cumparare, ordinele clientilor au putut fi executate la cotatii care le-au favorizat castigurile. Cu alte cuvinte, la cursuri inferioare celor la care au facut decontarile catre clientii care s-au incumetat, atunci, sa cumpere. Pentru romani, data de 17 martie ramane inscrisa ca cea mai neagra zi din istoria postdecembrista. In zilele care au urmat deprecierii monedei nationale cu 6%, in urma unei singure sedinte de tranzactionare, dolarul a dat inapoi fara a mai fi nevoie de interventia BNR, spun dealerii, si in conditiile in care dobanzile pe piata monetara ramasesera intre 190 – 200% pe an, pe termen de o saptamana.
Luni, dupa reluarea tranzactiilor la Bursa de Marfuri, Monetara si Financiara Sibiu, cotatiile dolarului pentru contractele futures pe martie au ajuns la 15.600 lei, nivel considerat de alti operatori ai pietei ca fiind ridicat. In opinia lor, dolarul ar putea incheia luna in jurul valorii de 15.000 lei, dar anticipeaza o noua crestere a bancnotei americane in lunile mai – iunie, cand Romania va avea de achitat peste 800 milioane de dolari in contul datoriei externe si cand BNR se va afla, din nou, intre cerintele categorice ale organismelor internationale de
a-si mentine nivelul rezervei valutare la nivelul a trei-cinci luni de export sau de a sustine piata, ignorand expertii straini. In conditiile in care pana atunci in Romania nu vor avea loc noi intrari de valuta, din privatizare sau contractarea de imprumuturi, cea de a doua varianta este si cea mai putin probabila, avand in vedere faptul ca tocmai in acea perioada se va da ultima batalie pentru incheierea unui nou Acord cu Fondul Monetar International.