Cursul euro/dolar şi-a inversat evoluţia în ultima lună, direcţia fiind acum de apreciere a monedei americane. Pånă la finele anului, are şanse să ajungă la 1,4 dolari pentru un euro.
Departe de a se fi încheiat, criza financiară şi economică internaţională pare a se fi mutat deja pe partea europeană a oceanului. Parţial ferite pånă acum, statele europene încep să simtă din ce în ce mai mult problemele generate de încetinirea creşterii economice, tradusă prin reducerea consumului şi creşterea inflaţiei. Înclinarea balanţei cu probleme economice către Europa poate fi observată cel mai uşor în cursul de schimb al celor mai importante valute din lume, euro şi dolar. În prezent, trendul pare inversat, cu depreciere a monedei europene faţă de dolarul american.
Raliul monedei americane în ultima lună a dus cotaţia faţă de euro pånă la valori apropiate de cele de la începutul anului. Anul trecut a fost încheiat de dolar la valoarea de 1,4589 dolari pe euro, trendul constant de depreciere ducånd raportul pånă la un maxim de aproape 1,6 dolari pe euro spre sfårşitul lunii aprilie, consemnånd o scădere de aproximativ 10% în decurs de numai patru luni. A urmat o corecţie pozitivă pentru dolar, care a coboråt pånă la un raport de 1,54 dolari pe euro. Conform zvonurilor apărute în acea perioadă, atåt oficialii americani cåt şi cei europeni au decis să facă mişcările necesare întăririi dolarului faţă de euro. Trendul de revenire nu a durat însă foarte mult, fiind lovit de ştirile economice negative de la jumătatea anului, moment în care valuta în care este calculat şi preţul petrolului s-a apropiat din nou de maximul istoric din aprilie.
Dacă primul raliu pozitiv al dolarului din acest an a coincis cu perioada raportărilor fiscale aferente anului trecut, perioada aprilie-mai, cel de-al doilea trend ascendent a venit după îmbunătăţirea indicatorilor economici. Creşterea cererii pentru bunurile cu folosinţă îndelungată din SUA de la sfårşitul lunii trecute a fost primul semnal de recuperare pentru dolar. Economia americană, bazată în principal pe consum, are nevoie de susţinerea populaţiei pentru a-şi reveni, iar apetitul populaţiei pentru cumpărături vine odată cu calmarea presiunilor inflaţioniste. Rata anualizată a inflaţiei SUA a atins, în iunie, un vårf de 5%, valoarea considerată de analişti maximul anului. „Inflaţia va avea un nivel moderat şi în 2009 şi 2010, în condiţiile în care încetinirea creşterii economice globale duce la scăderea pieţei mărfurilor“, spune Ben Bernanke, preşedintele Federal Reserve.
Regres economic în Europa şi Japonia
În timp ce economia SUA dă semne de uşoară revenire sau, cel puţin, de stopare a scăderilor, indicatorii se înrăutăţesc în celelalte părţi ale lumii. În Japonia, produsul intern brut (PIB) s-a micşorat cu 0,6% în cel de-al doilea trimestru al anului, ceea ce înseamnă o creştere economică de numai 1% faţă de 2007, iar încrederea populaţiei a coboråt pånă la un nivel minim record. Scăderea PIB din zona euro (regiunea statelor europene care au adoptat moneda euro) a fost de 0,2% în trimestrul al doilea, creşterea coborånd pånă la 1,5% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Cea mai mare economie a regiunii, Germania, a coboråt 0,5%, iar Franţa şi Italia şi-au micşorat PIB-ul cu cåte 0,3%.
Nici Marea Britanie nu se simte mai bine, cu o rată anualizată a inflaţiei de 4,4% în iulie şi o estimare a acesteia de 5% în următoarele luni, coroborată cu o creştere a ratei şomajului pånă la 5,4%. Reacţia pieţelor a fost instantanee. Dolarul s-a apreciat imediat faţă de euro, liră sterlină şi yen. Mai exact, a ajuns pånă la 1,47 dolari pentru un euro, 1,9 dolari pentu o liră şi 110 yeni pentru un dolar.
Raportul a ajuns la 1,4 – 1,5 dolari pe euro
Nivelul de 1,47 dolari pe euro este considerat de către analişti raportul optim pentru combaterea deficitului bugetar cu care se confruntă economia SUA, deficit mai uşor de acoperit cu o monedă slabă. Dolarul puternic, însă, este de preferat atunci cånd se doreşte menţinerea preţului petrolului la un nivel suportabil pentru populaţie, iar SUA este cel mai mare consumator de petrol din lume. Dacă se ia în calcul şi necesitatea combaterii inflaţiei (a cărei principală pårghie, majorarea dobånzii de referinţă, este greu de folosit în prezent) se poate spune că dolarul îşi va continua aprecierea. Cåt de mult va pierde euro este greu de stabilit, evoluţia monedei europene fiind condiţionată de direcţia economiei zonei euro din a doua parte a anului.
Estimările analiştilor indică un raport de 1,4-1,5 dolari pe euro pånă la sfårşitul anului, cu posibilitatea creşterii monedei SUA pånă la un nivel mai mic de 1,4 unităţi pe euro. Influenţa asupra leului se va face simţită doar în raportul cu dolarul american, care, cel mai probabil, se va aprecia şi faţă de leu. Cursul faţă de euro rămåne sub influenţa politicilor monetare şi economice, cu un nivel sustenabil între 3,4 şi 3,6 lei pentru un euro. Dar volatilitatea de pe piaţa forex, o piaţă internaţională cu o lichiditate zilnică de aproape patru trilioane de dolari dacă sunt incluse toate tipurile de tranzacţii, dă posibilitatea unor cåştiguri importante pentru traderii sau speculatorii care ştiu să citească în avans direcţia valutelor.
«Inflaţia va avea un nivel moderat şi în 2009 şi 2010, în condiţiile în care încetinirea creşterii economice globale duce la scăderea pieţei mărfurilor.»
Ben Bernanke, preşedintele Federal Reserve
4 trilioane de dolari este lichiditatea zilnică a pieţei forex globale, cea mai lichidă piaţă din lume. Include tranzacţiile valutare dintre băncile comerciale şi cele centrale, dintre corporaţiile multinaţionale şi guverne şi dintre speculatorii pe curs şi alte instituţii, cum ar fi hedge fondurile, companiile de investiţii sau brokerii de retail
