Măsura Federal Reserve, de reducere a dobånzii de referinţă, s-a justificat perfect ţinånd cont de datele macroeconomice. Am avut parte de o situaţie mai puţin obişnuită în perioada recentă, dolarul tranzacţionåndu-se preponderent în funcţie de datele fundamentale şi nu de aversiunea faţă de risc. Dacă cineva ar mai fi avut dubii că Fed nu îşi va schimba politica monetară, prin reducerea drastică a dobånzii de referinţă, s-a înşelat amarnic. Dolarul poartă acum numai 1% dobåndă, egalånd recordul stabilit în 2002. Şi, aspect interesant, nu situaţia din pieţele de credit a determinat această reducere, ci situaţia economiei SUA. Datele recent publicate au justificat „cu vårf şi îndesat“ decizia FED. Indicele de încredere a consumatorilor a scăzut extrem de abrupt, pånă la 38, cel mai mic nivel înregistrat de la lansarea acestuia, în 1967. Ca să puteţi avea o imagine despre amploarea picajului, piaţa estima o valoare de 53 în timp ce valoarea din luna precedentă s-a situat la 61,4. În acelaşi registru, datele despre PIB, pentru cel de-al treilea trimestru, au întărit ideea că economia SUA se îndreaptă cu paşi repezi spre recesiune. PIB-ul SUA a înregistrat o scădere cu 0,3% faţă de o creştere cu 2,8% în trimestrul precedent.
În acelaşi timp, datele despre consumul personal al cetăţenilor din SUA au arătat o scădere cu 3,1%, faţă de o creştere cu 2,8% în trimestrul II. Dolarul, după ce atinsese un maxim faţă de euro la 1,2328 în sesiunea din 28 octombrie, a scăzut la peste 1,30 în mai puţin de două zile. Tocmai din această cauză am spus mai sus că dolarul a început, din nou, să se tranzacţioneze după date fundamentale. Problema care se pune din punctul de vedere al cursului dolarului este că nu se întrevede la orizont o motivaţie pentru creşterea consumului în SUA, cel puţin pentru moment. Ceea ce înseamnă că, optimist vorbind, chiar dacă criza financiară va fi trecut, urmele rămase în economia reală şi în deficitul bugetar îşi vor lăsa amprenta asupra cotaţiei dolarului…
