Perioda de agitaţie la burse a continuat. Indicele Dow Jones a trecut sub pragul de 8.000 de puncte, S&P500 a depăşit minimul înregistrat în octombrie 2002, volatilitatea a rămas la cote istorice, iar dolarul a continuat să fie moneda de refugiu. Datele macroeconomice publicate au întărit ideea că economia globală se îndreaptă cu paşi repezi către recesiune. Indicele preţurilor de producţie din SUA a scăzut, luna trecută, cu 2,8%, pe acelaşi trend înscriindu-se şi indicele preţurilor de consum, care a scăzut cu 1%. Motivaţia nu este greu de găsit: pe fondul consumului din ce în ce mai redus, producătorii au fost nevoiţi să facă reduceri masive de preţuri. Sigur, o parte din aceste reduceri au la bază scăderea drastică a cotaţiei petrolului, sub 50 de dolari pe baril, pentru prima dată în ultimii trei ani, dar şi aceasta derivă tot din reducerea estimată a consumului. Nici datele despre şomaj nu au avut darul să amelioreze climatul: în săptămåna precedentă, numărul cetăţenilor care s-au înscris la centrele de şomaj a crescut la 542.000, cea mai mare valoare înregistrată din 1992 şi pånă în prezent.
Picajul acţiunilor din sectorul financiar, în special Citigroup, care a scăzut la mai puţin de 5 dolari pe acţiune, existånd deja zvonuri că oficialii vor fi forţaţi să våndă măcar o parte din active, dar şi respingerea cererii făcute de principalii producători de autovehicole, General Motors, Ford şi Chrysler, pentru acordarea unui sprijin financiar de mai multe zeci de miliarde, au contribuit decisiv la înrăutăţirea climatului din pieţele financiare. În plus, şi din discuţiile şedintei Federal Reserve de la finele lunii octombrie a rezultat că oficialii sunt extrem de îngrijoraţi de ritmul cu care se contractă economia şi că seria reducerilor de dobånda va continua. Poate părea paradoxal, dar dolarul, în loc să scadă faţă de monedele majore, a crescut. Şi asta nu din considerente fundamentale ci din faptul că este privit ca un „safe-haven“. Piaţa nu mai ia în calcul acum profitul potenţial dintr-o investiţie, ci garanţia că îşi va primi banii înapoi. Din acest punct de vedere, bondurile statului american sunt printre puţinele instrumente care oferă această garanţie.
Din păcate, refacerea încrederii în pieţe va mai dura. Nu cred că o nouă reducere a dobånzii de către FED va rezolva problema, ci o intervenţie masivă din partea statului sau o nouă modificare a planului Paulson. Pånă atunci, dolarul va rămåne o monedă de refugiu.
