Cotaţia dolarului a înregistrat un picaj semnificativ în această săptămånă. Dacă acum cåteva luni dolarul creştea pe motiv de aversiune la risc, de această dată, nu este vorba despre o relaxare a investitorilor, ci este o consecinţă directă a măsurilor luate de autorităţile americane.
Federal Reserve a redus, pe 16 decembrie, dobånda de referinţă la dolar cu 0,75%, pånă la 0,25%. De fapt, vom avea de acum încolo un interval al dobånzii, între 0 şi 0,25%, fiind cea mai redusă dobåndă de la înfiinţarea Fed.
Oficialii au invocat deteriorarea situaţiei din piaţa forţei de muncă, condiţiile aspre de creditare şi situaţia din piaţa imobiliară, acest climat urmånd, în viziunea Fed, să dureze cåteva trimestre. În plus, Fed anticipează că va păstra acest nivel redus al dobånzii pentru ceva timp de acum încolo şi a anunţat că va intra la cumpărare de obligaţiuni ipotecare şi de stat.
Ceea ce contează cel mai mult nu este nivelul propriu-zis al dobånzii, ci dinamica lui, şi, mai ales, mesajul transmis către pieţe. Mesaj care a fost interpretat corect de către pieţe: acela că Fed, prin cumpărarea de obligaţiuni, practic aruncă dolari în sistem, deci mai mulţi dolari în piaţă şi, în mod logic, marfa numită dolar nu are cum să crească. Prin urmare, cotaţia EUR/USD a urcat la peste 1,4600, înregistrånd, pe 17 decembrie, cea mai mare creştere de la înfiinţarea monedei unice. Dolarul s-a depreciat şi faţă de yenul japonez, coborånd sub pragul de 88 yeni pe dolar, cea mai redusă valoare înregistrată în ultimii 13 ani.
Mai mult, dat fiind faptul că dolarul poartă acum o dobåndă mai mică decåt cea a yenului, se prea poate ca dolarul să îi ia locul acestuia în strategiile carry trades (acelea prin care investitorii se împrumută într-o monedă cu dobåndă mică făcånd apoi un plasament într-o monedă cu dobåndă mai mare).
Cu alte cuvinte, dolarul se pretează excelent acum să fie moneda de finanţare şi, în cazul în care acest fenomen va mai dura, este posibil să asistăm din nou la un trend prelungit de scădere a dolarului.
