Cresterea pretului petrolului impinge moneda americana in jos

Chiar daca nu mai reprezinta “moneda forte” pentru romani, dolarul ramane o referinta pentru importuri, in special de materii prime energetice. Situatia este de natura a crea noi presiuni inflationiste.



Cresteri ale preturilor nu exista doar la noi. Ele sunt simtite si in alte tari. In consecinta, este posibil ca bancile centrale sa fi luat decizia sa “umble” discret la paritatile fata de dolar.
Pe de alta parte, Rezerva Federala Americana (FED) a lasat de inteles ca va opri procesul de crestere a dobanzii americane la 5%, dolarul pierzand cel mai important sustinator, care l-a adus de la 1,3669, la finele lui 2004, la 1,1840 dolari/euro, in decembrie trecut.


De la inceputul acestui an, s-a observat o evolutie crescatoare a euro, care a urcat saptamana trecuta aproape de 1,27 dolari. Ca o consecinta imediata, raportul dolar/leu a atins un minim de 2,7409 lei, mai jos cu peste 13,1% fata de finele lui decembrie. Avand in vedere posibilitatea ca euro sa scada spre 3,4 lei, iar paritatea sa urce spre 1,28 dolari, exista premisele ca, in cateva saptamani, sa vedem dolarul sub pragul de 2,7 lei, nivel ce a mai fost atins in martie 2005.
Privind catre euro, observam ca acesta s-a oprit deasupra pragului de 3,45 lei. Dealerii bancari considera ca la stabilizarea leului s-ar putea sa fi contribuit, in mod discret, si BNR. O interventie mai hotarata ar putea avea loc, cred ei, in cazul in care euro s-ar apropia prea repede de 3,4 lei, nivel anticipat pentru lunile de vara, cand intrarile de valuta sunt, in mod traditional, mai mari. Dupa atingerea acestui prag, ar trebui sa inceapa procesul de depreciere a leului, sub presiunea deficitelor externe. O echilibrare a acestora poate fi realizata doar prin cresterea investitiilor straine directe in economia romaneasca, nu prin intrarile de noi “bani fierbinti”.


In opinia analistului Radu Limpede, “Sarbatorile de Paste au venit cu traditionalul val de valuta adusa acasa de romani atat pe cai oficiale (transferuri bancare), cat si neoficiale (fluxurile vizibil crescute de la casele de schimb), surplus ce a apreciat leul. In aceeasi perioada s-a putut constata insa, pentru prima data, si o aplatizare a cresterii transferurilor in balanta de plati a tarii. Cu alte cuvinte, deficitul de cont curent a crescut, alimentat de un deficit comercial record (circa + 50% la nivel an/an), care nu a mai fost echilibrat de sumele trimise acasa de cei care muncesc in strainatate, considerati pana de curand “cel mai mare investitor strain in Romania”.


In aceste conditii, deficitul va trebui sa fie echilibrat de investitiile straine, de preferat directe. Datele din aceasta zona sunt, totusi, incurajatoare. Dincolo de marile privatizari, care curand vor fi epuizate, exista tot mai multe investitii directe, care vin sa continue proiecte incepute in anii precedenti. Cu alte cuvinte, chiar daca investitiile de tip “green-field” nu cresc spectaculos, multe transnationale aleg sa-si relocheze activitatile din Romania, fie prin dezvoltare de tip modular, fie prin extinderea proiectelor deja in functiune, majorand capitalul social al filialelor”.

Un dolar tot mai slab

Evolutia paritatii euro/dolar si cea a raportului euro/leu au grabit deprecierea dolarului, de la inceputul anului el scazand cu peste 13%.

Leul continua cursa de Intarire fata de euro

BNR s-a bazat, in ultimii ani, pe calmarea inflatiei prin intarirea leului, pentru a contracara astfel
surplusul de bani rezultat din relaxarea politicii fiscale si, chiar, dintr-o politica monetara prea laxa.
Totusi, in 2006, banca centrala pare sa fi inteles ca presiunea exercitata pentru aprecierea leului poate fi o sabie cu doua taisuri, dezechilibrand economia si invitand banii speculativi spre a paria impotriva leului, intr-un moment nu foarte indepartat. In acest context, e de asteptat ca BNR sa intervina la sustinerea, cu orice pret, a cursului euro peste 3,4 lei, tinta de inflatie pe urmatorii doi ani depinzand mai mult de echilibrul macroeconomic decat de avantajele temporare ale cursului folosit drept ancora antiinflationista. Probabil ca pentru BNR o crestere a dobanzii de de politica monetara ar fi solutia cea mai indicata pentru o tintire reala a inflatiei. si nu cred ca asta ar atrage un val major de noi fonduri speculative, avand in vedere dobanzile in crestere din SUA si eurozona.
Radu Limpede, analist financiar