Este doliu uriaș în România, după ce Sabin Peculea, primul director ICSI Râmnicu Vâlcea s-a stins din viață. Acesta s-a ocupat cu producerea apei grele pentru proiectele nucleare ale României. Anunțul decesului său a fost făcut de către fotograful Timi Slicaru, cel care a precizat că l-a fotografiat pe regretatul inginer în urmă cu 15 ani, la el acasă. Fotograful a mai spus că regretatului inginer i-a făcut placere să le arate un dicționar tehnic german din perioada interbelică.

Înainte de anunțul fotografului Timi Slicaru, Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea a postat pe pagina oficială de Facebook un mesaj prin care anunță tragicul eveniment.

„Am primit vestea dureroasă a plecării dintre noi a academicianului Marius Sabin Peculea, Cetățean de Onoare al Municipiului Râmnicu Vâlcea pentru contribuţia deosebită la dezvoltarea energeticii nucleare româneşti, pentru fondarea la Râmnicu Vâlcea a unei uzine pilot şi a unui institut de cercetari într-un domeniu de vârf al ştiinţei şi tehnicii româneşti, precum şi pentru recunoaşterea naţională şi internaţionala de care s-a bucurat municipiul nostru prin activităţile desfaşurate de către domnia sa. Este un titlu care are în spate o îndelungată și laborioasă activitate științifică, recunoscută național și peste hotare, ce a făcut ca numele orașului nostru să fie astăzi similar cu cercetarea și inovația la cele mai înalte niveluri. Plecarea dintre noi a acestui mare om de știință, constructor de instituții, deschizător de drumuri și pedagog lasă un mare gol în comunitatea locală, iar lumea academică românească rămâne fără un reprezentant de o extraordinară valoare”, a fost mesajul de pe rețelele de socializare al primarului Municipiului Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău.

Cine a fost inginerul Marius-Sabin Peculea?

În urmă cu ceva timp, Evenimentul Istoric nota că inginerul Marius-Sabin Peculea s-a născut la Cluj-Napoca, la data de 13 aprilie 1926.

Și-a terminat studiile secundare la Cluj-Napoca, Sighișoara și Sibiu, înainte de a se înscrie la Școala Politehnică din Timișoara, unde a urmat cursurile Facultății de Inginerie în domeniul electromecanică.

În 1966, și-a susținut cu succes teza de doctorat intitulată „Cercetarea termodinamică a coloanelor de separare în flux continuu cu trei fluide și temperaturi de reacție variate”.

În 1974, i s-a acordat prestigiosul titlu de doctor în filosofie ca recunoaștere a realizărilor sale academice.

Și-a început cariera profesională ca asistent la Institutul de Mecanică din Cluj-Napoca

În 1952, a înființat Departamentul de Studii și Proiectare la Uzina Tehnofrig din Cluj-Napoca, asumându-și rolul de conducător al acestuia. În plus, în 1959, a devenit cercetător la Institutul de Fizică Atomică din Cluj-Napoca, unde a condus Laboratorul de Separări Izotopice, înființat în 1963.

În 1970, a fost numit director al Centralei G din Râmnicu Vâlcea, prima instalație nucleară din România. Începând cu 1971, a fost profesor la Institutul de Construcții din București, mai exact în cadrul Catedrei de Termodinamică Tehnică de la Facultatea de Instalații.

A dobândit recunoaștere internațională pentru contribuțiile sale la studiul, experimentarea, proiectarea și implementarea unei instalații de apă grea. Acest proiect de pionierat a implicat combinarea a două procese de separare a izotopilor, utilizând metode inovatoare și soluții conceptuale, fără precedent la nivel mondial, scrie sursa anterior citată.