Durere imensă în lumea culturală din România! O iubită actriţă din România ne-a părăsit, anunţă reprezentanţii Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova. Este vorba chiar despre soţia rapsodului Tudor Gheorghe.
„Una dintre actriţele emblematice ale unei instituţii pe care a slujit-o cu un talent ieşit din comun”
Actriţa Georgeta Luchian Tudor a încetat din viaţă la vârsta de 86 de ani, au anunţat marţi reprezentanţii teatrului craiovean.
„Teatrul Naţional ‘Marin Sorescu’ anunţă cu tristeţe plecarea la cele veşnice a actriţei Georgeta Luchian Tudor, una dintre actriţele emblematice ale unei instituţii pe care a slujit-o cu un talent ieşit din comun, şi este alături în aceste momente de soţul ei, artistul Tudor Gheorghe”, se arată într-un mesaj postat pe pagina de socializare a instituţiei.
Actriţa Georgeta Luchian Tudor s-a născută la Brăila pe 6 septembrie 1934, având numele de familie Loch. Ea a absolvit Institutul de Teatru în 1963, clasa profesor Ion Şahighian, asistenţi David Esrig şi Călin Florian.
Şi-a dorit la început să devină ziaristă
„A dorit să fie ziaristă, dar teatrul a câștigat în ea una dintre actrițele de rasă, de a cărei noblețe artistică s-au bucurat generații de spectatori craioveni și nu numai. A debutat la Naționalul craiovean în rolul Fanchette, în spectacolul „Nunta lui Figaro” de Beaumarchais (1963)”, potrivit sursei citate.
Farmec, gingășie, generozitate, așa a fost caracterizată în anii ce au venit, când a fost distribuită în roluri feminine complexe: Maria Lothundiaz (Valetul de cupă de H. de Balzac), Cenușăreasa (Pantofiorul de aur de E. Lițu), Dona Anna (Țărăncuța din Getafe de Lope de Vega), Cellia (Volpone de Ben Johnson), Dona Angela (Doamna nevăzută de Calderon de la Barca), Păuna (O piatră de hotar de Ion D. Sîrbu), Ara (Arca Bunei Speranțe de Ion D. Sîrbu), Clarice (Slugă la doi stăpâni de Goldoni), Sanda Augustin (Amurgul acela violet de Ion D. Sîrbu), Marion (Marion Delorme de V. Hugo), Domnișoara Nastasia (Domnișoara Nastasia de G. M. Zamfirescu), Nora (Nora de H. Ibsen), Viorica (Micul infern de Mircea Ștefănescu) etc.
A jucat în spectacole regizate de cunoscuți regizori: Georgeta Tomescu, Ion Maximilian, Valentina Balogh, Cătălina Buzoianu, Petre Sava-Băleanu, Călin Florian, Riszard Sobolewski, Cristian Hadji-Culea, Daniela Peleanu, Mircea Cornișteanu, Mihai Manolescu, Silviu Purcărete și alții.
Tudor Gheorghe despre soţia sa: Femeia care m-a îngrijit, m-a iubit și mă susține
În spectacolul “Micul infern” a jucat alături de soțul ei, artistul Tudor Gheorghe, cu care a fost împreună timp de 56 de ani. Cândva, Tudor Gheorghe declara: “Au fost ani frumoși, petrecuți lângă femeia care m-a îngrijit, m-a iubit și mă susține.”
Ceea ce a atras-o cel mai mult pe Georgeta Luchian Tudor la viitorul ei soț a fost durerea pe care a văzut-o în ochii lui, deși aparent era tot timpul jovial și bine dispus. ”Era o veselie care îi strălucea în ochi odată cu tristețea.[…] Toată durerea asta îi ieșea fără să vrea prin privirile lui și peste durerea asta, sclipea veselia”, a recunoscut actrița într-un interviu acordat Andreei Esca în 2015 la EuropaFM.
În noiembrie 2013, Teatrul Naţional din Craiova a sărbătorit-o la împlinirea a 50 de ani petrecuţi în lumea pe care a iubit-o atât, alături de colegii săi de scenă Leni Pinţea-Homeag, Emil Boroghină, Valeriu Dogaru.
Într-un ultim spectacol memorabil a interpretat rolul Alice Voinescu, cunoscuta intelectuală din perioada interbelică, în spectacolul „Alice nu ştie să moară”, adaptare de Gheorghe Truţă după jurnalul scriitoarei, în regia lui Mircea Cornişteanu.
Este autoarea volumului de poezii „Uneori femeile surâd” (Ed. Scrisul românesc, 2011).
„Surâdeţi mai mult. (…) Surâsul e un balsam”
„A plecat în această iarnă tristă, dar versurile sale, ca şi amintirea unei actriţe depline, rămân: ‘Am fost întrebată de ce uneori femeile surâd. Şi am răspuns: pentru că plâng prea mult, în fiecare zi, pentru toate durerile lumii, nu numai pentru cele ale lor.
Dar, doamnelor, domnişoarelor, pentru că este ziua noastră, vă doresc să surâdeţi mai mult, chiar şi atunci când vă doare inima… Pentru că surâsul e un balsam'”, mai spun cei de la Teatrului Naţional „Marin Sorescu” din Craiova.
