Durere enormă în România, după ce s-a aflat despre decesul unui important om de afaceri, la venerabila vârstă de 91 de ani. Întreaga ţară a auzit şi s-a bucurat de produsele companiei sale.
Doliu în România, după ce un celebru om de afaceri s-a stins din viaţă, marţi după-amiaza, la vârsta de 91 de ani!
Este vorba despre fondatorul companiei Jidvei, Liviu Necșulescu, cel care a readus la viaţă acest business în anii ’90, alături de fiul său, Cladiu Necșulescu, după o perioadă dificilă pentru unul dintre cei mai vechi producători de vinuri din România.
Omul de afaceri a readus podgoria Jidvei la gloria de odinioară
Liviu Necșulescu a cumpărat podgoria Jidvei de la IAS-ul local, însă nici nu bănuia unde va ajunge afacerea 15 ani mai târziu. În acel moment, din vestita podgorie nu mai rămăseseră decât 600 de hectare de vie şi o mică livadă de meri, potrivit ziarulunirea.ro.
După preluarea podgoriei, Liviu Necșulescu a început să cumpere dealuri întregi de la țărani pentru a le planta cu viță de vie. Afaceristul a fost decis şi a şi reuşit să refacă prestigiul vinului sec de Jidvei și să concureze celelalte podgorii mari din țară, precum Murfatlar, Cotnari sau Recaș.
“Banii se fac pas cu pas. Nu vreau să trag tunuri, aș fi putut fi miliardar dacă aș fi vrut, vreau să câștig rezonabil și să dau oamenilor de aici o pâine”, spunea Liviu Necșulescu despre principiul său în afaceri.
Persoanele care vor să-şi ia rămas bun de la acesta pot merge miercuri, de la ora 14:00, la Castelul Bethlen-Haller de la Cetatea de Baltă. Liviu Necșulescu va fi apoi înmormântat pe meleagurile natale, la Constanţa.
Mesaj emoţionant din partea Jidvei, postat pe Facebook
“Omul sfințește locul.
Îl poate face mai bun, mai frumos, mai luminos după cum îi sunt gândurile, după cum îi sunt faptele, după cum îi este sufletul. Îl face mai bun, în primul rând, pentru ceilalți, împărțind cu ei o bucată de lume, un timp mai blând din timpul care ne este dat să îl petrecem împreună aici, pe pământ. Oamenii care sfințesc locul nu pleacă niciodată, ei rămân mereu tineri în amintirea vie a acelora care au avut privilegiul de a-i întâlni și de a le fi marcat trecerea prin această viață prin gesturi simple, firești, pline de generozitate și frumusețe.
Și atunci cum ne luăm rămas-bun de la un astfel de om? Cum răsplătim ceea ce e imposibil de răsplătit, pentru că bunătatea, omenia, cumsecădenia, generozitatea, noblețea sufletului sunt o răsplată în sine…
Domnul Liviu Necșulescu, neostenitul „domn Liviu” cum îl știm toți cei care am avut bucuria de a-l cunoaște sau de a-l întâlni, a plecat dintre noi spre zări mai senine, într-o zi cu soare blând de primăvară.
Un om drept, neobosit, cu o incredibilă poftă de viață și o energie rar întâlnită și, mai ales, cu un suflet cald și blând, un om bun „ca pâinea lui Dumnezeu”, așa cum se spune în Ardeal, printre oamenii locurilor care i-au devenit atât de dragi și care i-au fost „acasă” în ultimii douăzeci de ani. Locuri pe care, îndrăznim să spunem, le-a sfințit prin faptele sale pline de bunătate, prin onestitate și mărinimie, prin muncă asiduă, prin determinare și viziune, dar mai ales prin strădania nesfârșită de a face din fiecare azi un mâine mai bun pentru oamenii în mijlocul cărora s-a simțit mereu atât de bine și de iubirea și recunoștința cărora s-a bucurat mereu.
Dincolo de tot și de toate, pentru domnul Liviu Necșulescu cea mai importantă a fost familia căreia i-a insuflat acea noblețe a sufletului și a faptelor și valori solide – corectitudine, loialitate, respect, generozitate – toate dublate de grijă, de iubire și de credință în Dumnezeu.
A știut să aducă oamenii împreună, să îi țină aproape, să le dea motive să privească mereu cu încredere și speranță spre ziua de mâine.
Privind la tot ceea ce a clădit, la oamenii pe care îi întâmpina cu ochii plini de lumină și bucurie, cu brațele și sufletul larg deschise, știm că nu greșim când spunem:
Oamenii care sfințesc locul nu pleacă niciodată, ei ne rămân cu toată frumusețea sufletului lor bun, care va continua să rodească în timp și peste timp.”