Doliu imens în lumea sportului! A murit Mihaela Peneș

Doliu imens în lumea sportului! Mihaela Peneș, campioană olimpică la aruncarea suliței, a decedat joi, la vârsta de 77 de ani, trăind în mare parte în anonimat în ultimii ani ai vieții sale, între mănăstire și un azil de bătrâni din București.

Anunțul despre moartea uneia dintre cele mai mari sportive ale României a fost făcut de fostul atlet și actual jurnalist Inocențiu Voinea, prin intermediul unei postări pe Facebook.

„A zburat după sulița ei, spre ceruri… Adio, Mihaela Peneș! Tristă veste mi-a dat Paula Ivan acum. Discretă cum o știu, i-a păstrat secretul. O întâlnise întâmplător într-un azil unde fusese cu studenții săi în practică, să ajute prin sedințe de kinetoterapie bătrânii de-acolo.

Mihaela Peneș se retrăsese nu numai din lumina reflectoarlor, ci și din lume. O vreme s-a știut că s-a călugărit. Apoi nu s-a mai știut nimic. Paula îi mai trimitea, după ce s-au regăsit, pe cineva pentru a-i mai lua pietrele anilor de pe picioare, de pe trup cu câte un masaj. Mai vorbeau prin mesaje, și de aceea vestea plecării ei din această lume a întristat-o rău pe Paula. Nu mai avea pentru cine ține secretul. M-a sunat și mi-a spus. Joi s-a dus. Au durat formalitățile mai mult decât cele trei zile, după scripturi, și abia astăzi a fost înmormântată la Bellu, lângă familia ei.

N-am puterea să scriu acum mai mult despre Mihaela Peneș, cea care, urcată în avionul spre Tokyo când scara se ridica, s-a întors cu medalia de aur pe piept, la 17 ani. I-am scris povestea, spusă mie de ea, într-una dintre cărțile mele. Poate am să redau câteva pasaje, dar nu acum. Acum sunt trist. Adio, Mihaela Peneș!”, a scris acesta.

Cariera sportivă a Mihaelei Peneș

Mihaela Peneș a fost pasionată de sport încă din copilărie, practicând înot, handbal și baschet. Influenzată de mama sa, care fusese și ea sportivă, Mihaela a decis să se dedice atletismului, concentrându-se pe proba de aruncare a suliței. În 1963, sub îndrumarea profesorului Lixandru Pandele, a devenit recordmană și campioană națională de juniori.

A fost legitimată la CS Dinamo București, unde a fost antrenată de Ioan Benga, și, în timpul studiilor universitare, s-a antrenat și cu profesorul Titus Tatu, conform informațiilor furnizate de COSR.

În primăvara anului 1964, Mihaela Peneș a făcut primul său pas în competițiile internaționale. În toamna aceluiași an, a participat la Jocurile Olimpice de la Tokyo, unde a câștigat medalia de aur la proba de aruncare a suliței. Patru ani mai târziu, la Jocurile Olimpice de la Mexico City, a obținut medalia de argint.

Între cele două ediții ale Jocurilor Olimpice, Mihaela Peneș a câștigat patru titluri de campioană națională și alte patru de campioană balcanică.

Viața după competiții

După ce s-a retras din competiții, a activat ca antrenor, apoi ca antrenor federal în cadrul Federației Române de Atletism (FRA), iar ulterior a ocupat funcția de secretar general adjunct al FRA.

În 1990, Mihaela Peneș s-a angajat la Comitetul Olimpic Român (COR), iar în 1995 a fost numită șef al compartimentului internațional al COR. Între ianuarie și aprilie 1999, a ocupat funcția de secretar general al COR. De asemenea, a fost distinsă cu titlul de Maestru Emerit al Sportului și, în anul 2000, i-a fost acordat Ordinul Național „Pentru Merit” în grad de ofițer.

Ultimii ani ai vieții Mihaelei Peneș au fost marcati de tristețe profundă. Moartea părinților săi, urmată de cea a soțului într-un interval scurt de timp, a fost un șoc imens pentru ea. După retragerea din activitatea sportivă, Mihaela Peneș a ales să se distanțeze nu doar de lumea sportului, ci și de societate în general. Ulterior, s-a retras într-o mănăstire din nordul Moldovei, unde a devenit călugăriță, și apoi a trăit într-un cămin de bătrâni din cartierul bucureștean Berceni.