Fostul preşedinte al Comisiei Europene, Jacques Delors, considerat drept arhitectul Uniunii Europene moderne, care a fost şi ministru al economiei în Franţa, a murit miercuri dimineaţă la vârsta de 98 de ani, a anunţat fiica sa, Martine Aubry.
Jacques Delors, arhitectul Uniunii Europene moderne, s-a stins din viață
Jacques Delors a murit miercuri dimineaţă, la domiciliul său din Paris, „în somn”, potrivit fiicei sale, Martine Aubry, care este primarul oraşului Lille.
El a contribuit la crearea pieței unice, care permite libera circulație a persoanelor, bunurilor și serviciilor în cadrul Blocului Comunitar. De asemenea, în perioada 1985-1995, ca președinte al CE, Delors a pus bazele monedei unice europene, euro.
A deținut trei mandate de președinte al Comisiei Europene, mai mult decât oricine altcineva.
Președintele francez Emmanuel Macron l-a lăudat pe Delors, care a fost și ministru de finanțe al Franței în perioada 1981-1984, ca fiind un „om de stat cu un destin francez” și un „inepuizabil artizan al Europei noastre”.
„Angajamentul său, idealurile sale și dreptatea sa ne vor inspira mereu”, a spus el. „Îi salut munca și memoria și împărtășesc durerea celor dragi”, a adăugat președintele Franței, potrivit BBC.
Un socialist francez, acesta a fost un adept ferm al integrării postbelice. Pe lângă piața unică și euro, în timpul mandatului său au fost create acordurile Schengen și programul Erasmus pentru schimburi de studenți.
Însă pentru Partidul Conservator britanic, condus de Margaret Thatcher, care se afla la putere atunci, demersurile pentru o Europă federală erau considerate anatemă.
Doamna Thatcher a descris raportul Delors din 1989, care cerea o uniune economică și monetară, ca fiind inacceptabil, deoarece ar fi smuls multe politici economice din mâinile Parlamentului britanic.
Delors și-a început cariera la Banca Centrală a Franței în 1945
El a lucrat la Banca Centrală a Franței până în 1962 și a fost membru al Consiliului Economic și Social.
Până în 1969, a devenit șeful departamentului de afaceri sociale al Comitetului de planificare generală, înainte de a fi numit secretar general pentru formare permanentă și promovare socială (1969-1973). A fost membru al cabinetului prim-ministrului Jacques Chaban-Delmas (1969-1972), apoi profesor asociat la Universitatea Paris-Dauphine (1974-1979) și director al centrului de cercetare „Muncă și societate”.
A fost ales membru al Parlamentului European în 1979 și a prezidat Comisia pentru afaceri economice și monetare până în mai 1981. Din mai 1981 până în iulie 1984, a fost ministru al Economiei și Finanțelor și a fost ales, între timp, primar al orașului Clichy (1983-1984).
Jacques Delors a fost președinte al Comisiei Europene între 1985 și 1995.
În octombrie 1996, Jacques Delors a înființat Institutul Jacques Delors, al cărui președinte fondator este în prezent. În mai 2000 a fost numit președinte al Consiliului Ocuparea Forței de Muncă, Venituri și Coeziune Socială (CERC) până în iulie 2009.
Între 1992 și 1996, a prezidat Comisia internațională a UNESCO privind educația pentru secolul XXI.
A fost distins cu titlul de Doctor Honoris Causa de către 24 de universități și a primit diverse premii și distincții: Premiul Jean Monnet (1988), Premiul Louis Weiss (1989), Premiul Prince des Asturies (1989), Premiul Charlemagne (1992), Premiul Carlos V (1995), Premiul Erasme (1997), Premiul pentru economie mondială (2006). În martie 2010, a primit medalia Nijmegen pentru pace în Olanda.
