Vestea a fost confirmată de casa sa de discuri, Trost, dar și de colaboratoarea sa Heather Leigh. Aceștia au precizat că regretatul artist a murit liniștit în somn, în noaptea de marți spre miercuri, în casa sa din Wuppertal, Germania.

Brötzmann a studiat artele vizuale și a început ca pictor

Publicația The Guardian amintește de faptul că regretatul artist s-a născut în Remscheid, Germania, în 1941. Totodată, Brötzmann a studiat artele vizuale și a început ca pictor; a lucrat ca asistent pentru Nam June Paik și a fost influențat de mișcarea Fluxus.

A început să facă muzică, autodidact la saxofon și clarinet, inspirat de marii artiști americani care au făcut turnee în Germania, printre care Miles Davis și John Coltrane.

La mijlocul anilor ’60, cânta într-un trio cu Peter Kowald și cu toboșarul suedez Sven-Åke Johansson și s-a intersectat cu muzicieni îndrăzneți, printre care Carla Bley și Cecil Taylor. A respins modurile ritmice și melodice standard pentru a explora free jazz, inspirat în parte de dorința de a exprima ceva nou după cel de-al doilea război mondial.

„Trauma generației mele a fost ceea ce părinții noștri au făcut cu restul lumii. Așa că am spus: Niciodată din nou… Niciodată naționalismul”, a explicat acesta în 2018.

Primul său album a fost lansat în 1967

Primul său album, For Adolphe Sax, a fost lansat de el însuși în 1967, conform sursei menționate.

„De la Karl Marx învățasem că muncitorul nu trebuie să dea scula și produsul din mână, așa că mi-am înființat propria companie”, a spus el mai târziu.

A fost urmat în 1968 de unul dintre albumele de referință ale free jazzului din secolul XX, Machine Gun.

Înregistrat într-un octet, titlul său fiind o poreclă dată lui Brötzmann de către starul de jazz Don Cherry pentru a-i descrie stilul violent, albumul prezintă o interpretare stridentă și frumoasă a lui Brötzmann. Ghidul canonic Penguin Guide to Jazz îl descrie ca fiind „unul dintre cele mai importante documente ale underground-ului free-jazz european”.

Printre fanii săi se numără saxofonistul și fostul președinte american Bill Clinton

De asemenea, acesta avea să înregistreze din nou cu membri ai acestui octet, precum saxofonistul britanic Evan Parker. Brötzmann și bateristul lui Machine Gun, Han Bennink, au înregistrat un alt LP apreciat, Schwarzwaldfahrt din 1977, în Pădurea Neagră. Acesta prezintă tehnici ale lui Brötzmann, cum ar fi duetul cu păsări și cântatul la saxofon scufundat într-un râu.

Deși a cântat o muzică blândă și lirică, reputația sa de ferocitate l-a făcut un partener natural în Last Exit, un supergrup de jazz din anii 1980, cu Sonny Sharrock, Ronald Shannon Jackson și Bill Laswell, care cânta punk, funk și noise rock.

Brötzmann a înregistrat mai mult de 50 de albume sub numele său – multe dintre ele cu lucrări de artă pe care le-a pictat sau le-a creat el însuși – și a colaborat cu muzicieni de free-jazz importanți, printre care Derek Bailey și Anthony Braxton, precum și cu figuri avangardiste precum Keiji Haino.

A devenit un colaborator admirat de generații de interpreți de free-jazz europeni și americani; o recenzie de cinci stele din The Guardian la înregistrările din 2010 ale monumentalului său Peter Brötzmann Chicago Tentet le-a descris ca fiind „o zi de virtuozitate pentru admiratorii de free-jazz cu nervi tari”.

Sursa menționată notează că printre fanii săi se numără saxofonistul și fostul președinte american Bill Clinton, care l-a descris pe Brötzmann ca fiind „unul dintre cei mai mari”.