Doliu uriaș! Un celebru artist s-a stins din viață lăsând în urmă o carieră de-a dreptul impresionantă. Despre cine este vorba și care a fost cauza decesului?
Doliu uriaș
Doliu imens în lumea artei. Ibrahima Keita, din Guineea, cel care a devenit după 1989 primul și singurul şef de secţie muzeală din România, s-a stins din viață.
De menționat este faptul că, Ibrahima Keita s-a născut în Guineea în anul 1949. Câțiva ani mai târziu, mai exact în 1993, acesta a devenit cetățean român deşi ar fi putut deveni fără probleme cetăţean francez.
Într-un interviu acordat pentru ziarul Adevărul, chiar el susține că a fost ”o problemă de destin” faptul că a devenit român. Mai exact, el povestea că i-a îndemnat pe toți să se întoară acasă după studii, însă nici măcar el nu s-a mai întors.
„A fost o problemă de destin să devin român. Eu de când eram la studii eram cel mai conservator guineez, patriot, sfătuiam pe toţi să se întoarcă acasă după studii“, a povestit el într-un interviu acordat ziarului Adevărul.
O carieră de succes
Ibrahima Keita aparticipat la o bursă de studii în Conakry în 1974 şi a fost ales să studiez artele plastice în România, la Cluj, unde în anul pregătitor a văzut şi prima dată zăpadă. Facultatea și-a terminat-o în 1980 și era deja și căsătorit.
El muncea în Elveția, iar soția sa în Tulcea, stând și cu cei doi copii. Din păcate, un necaz mare a lovit familia. Unul dintre cei doi copii a paralizat după ce a făcut un vaccin contra poliomelitei.
Artistul susține că acela a fost momentul în care a abandonat totul și s-a dus să-și protejeze familia.
„Am lăsat tot, Elveţia, am fugit la Tulcea în februarie 1982. Tata m-a învăţat să nu fug de responsabilităţi, nu-mi puteam lăsa soţia singură la aşa necaz“, spunea Ibrahima. Totodată, în satul soţiei, Ulmu, lângă Brăila, oamenii îl luau martor la nunţile lor, dar şi la colinde.
„Preotul îmi zicea Ion. Când mă băgam în discuţii mă repezeau că eu sunt străin, ce ştiu eu, aşa că în 1991 am depus actele, dar a durat, m-au analizat, cum de ce“ spunea el.
Ibrahima Keita mai spunea că ura de rasă există peste tot, poate mai puţin la Tulcea, unde convieţuiesc împreună mai multe etnii. El avea și câteva zone favorite din țară. Artistul iubea Valea Oltului, dar şi Delta Dunării, şi, deşi trăia la Tulcea de mulţi ani, nu ştia să pescuiască.
În perioada 1992-1998 el a fost muzeograf la Muzeul de Artă Tulcea, iar în 2000 s-a ocupat de organizarea „Simpozionului de Gravură Contemporană Românească” Tulcea.
