Hamburg 1990: momentul de vârf al unei cariere aparte

În 1990, în anul în care a luat naștere ceea ce astăzi cunoaștem drept categoria Masters 1000, Juan Aguilera realiza o performanță remarcabilă: victoria în finala de la Hamburg în fața lui Boris Becker, scor 6-1, 6-0, 7-6. Becker era pe atunci numărul trei mondial, triplu câștigător la Wimbledon și campion la US Open.

Aguilera, în vârstă de 28 de ani, a semnat o săptămână magică, în care a trecut succesiv de Ivanisevic, Chang, Courier, Gustafsson, Forget, culminând cu triumful împotriva germanului.

Totul a pornit din întâmplare: Aguilera a intrat pe tabloul principal în ultimul moment, înlocuind un jucător retras. Într-un interviu acordat ulterior, a povestit că „nu știa dacă va putea juca” în acea săptămână, dar a profitat de șansa apărută în ultimul moment și a „explodat” în Germania, potrivit El Pais.

Juan Aguilera a avut un stil diferit și o carieră discretă

Juan Aguilera a fost considerat un tenismen special, cu o tehnică rafinată: un rever cu o singură mână, tăiat, și un forehand greu, cu mult spin, inspirat de americanul Harold Solomon. A crescut idolatrizându-i pe Manolo Orantes și Pepe Higueras, iar mentorul său a fost Tito Tous.

A evitat suprafețele rapide, n-a jucat niciodată în Australia și a fost un specialist pe zgură. Cariera lui a cunoscut suișuri și coborâșuri: după primele titluri din 1984 (Aix-en-Provence și Hamburg), a căzut până pe locul 310 ATP, pentru ca apoi să revină spectaculos, culminând cu victoria din 1990. În total, a câștigat cinci titluri ATP și a atins locul 7 mondial.

După retragerea din 1991, Aguilera a ales o viață discretă, departe de circuitele internaționale. A antrenat la o școală locală în Premià de Dalt, spunând că îl interesează mai mult „oamenii decât tenismenii”. A fost un om calm, retras, care a preferat formarea altora în locul propriei glorii.

Cel mai mare talent spaniol de la Santana încoace

Scriitorul Javier Cercas l-a descris pe Juan Aguilera ca fiind „cel mai mare talent spaniol de la Santana încoace”, comparabil doar cu Ilie Năstase ca naturalețe și eleganță în joc. Tot Cercas nota că Aguilera părea mai interesat de literatură și rock decât de antrenamente, dar asta nu i-a știrbit aura.

Printre performanțele notabile:

  • Finalist în turneele de la Bordeaux, St. Vincent, San Remo și Palermo
  • Campion național de juniori în 1980
  • Participant în echipa de Cupa Davis a Spaniei, cu un bilanț de 6 victorii și 4 înfrângeri
  • Optimi de finală la Roland Garros 1984, cel mai bun rezultat într-un turneu de Grand Slam

După Juan Aguilera, au urmat Bruguera, Corretja, Moyà, Ferrero, Nadal și Alcaraz, dar Aguilera a fost primul spaniol cu un titlu Masters 1000 și rămâne o figură definitorie pentru tenisul iberic.

Juan Aguilera a fost un campion fără dorință de faimă, un om care a pus umanitatea și discreția deasupra scenei. A murit la 63 de ani, dar amintirea victoriei din Hamburg și stilul său unic vor rămâne vii pentru cunoscători. A fost, cum spunea el însuși, „mai interesat să fie iubit de oameni decât să fie cunoscut ca jucător”.