Doliu în Germania! Prinţesa Elisabeth von Bismarck s-a stins din viață
Germania este în doliu, după ce s-a aflat că Prinţesa Elisabeth von Bismarck s-a stins din viață. Aceasta a decedat duminică, 4 iunie 2023, la onorabila vârstă de 84 de ani.
Nefericitul anunț a fost făcut de către familia ei, potrivit tabloidul german Bild.
Prinţesa Elisabeth von Bismarck era originară din Belgia, fiind născuta cu titlul regal de „Contesa Elisabeth Lippens”. În 1960, ea s-a căsătorit cu Prinţul Ferdinand von Bismarck, devenind văduvă în 2019.
Soțul ei a fost strănepotul lui Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei din 1871 până în 1890. Cei doi au avut împreună patru copii: Carl-Eduard, Gottfried, Gregor şi Vanessa.
Potrivit sursei citate anterior, marea pasiune a Prinţesei Elisabeth a fost sera tropicală „Grădina de fluturi” de pe domeniul istoric Bismarck din Friedrichsruh, Germania, unde trăiau 800 de fluturi din 40 de specii diferite. Ea a avut grijă de această seră timp de zece ani la rând.
Doliu în Germania! Cunoscutul filosof Ernst Tugendhat s-a stins din viață
Cu câteva săptămâni în urmă, Germania a mai pierdut o figură importantă. Este vorba despre cunoscutul filosof Ernst Tugendhat. Acesta a decedat la onorabila vârstă de 93 de ani, la Freiburg im Breisgau, potrivit Deutsche Presse-Agentur (DPA).
Ernst Tugendhat a fost considerat unul dintre cei mai mari specialiști în domeniul filosofiei analitice a limbajului.
Despre Ernst Tugendhat
Ernst Tugendhat s-a născut în 1930 la Brünn (astăzi Brno în Republica Cehă – n.red), dar a fost nevoit să fugă în 1938 din Germania Nazistă în Elveția, apoi în America de Sud. După ce s-a încheiat Războiul Mondial, Ernst Tugendhat a studiat filologia clasică la Universitatea Stanford din California, apoi, în 1949, s-a întorsc în Europa pentru a studia filosofia lui Martin Heidegger.
După ce a predat, pe rând, la Freiburg, Tübingen, Heidelberg, Max Planck Institute Starnberg şi la Free University din Berlin, Ernst Tugendhat s-a întors în America de Sud pentru a preda la Santiago de Chile.
Unele dintre prelegerile sale au rămas în istoria filosofiei, precum: introducerea la filosofia lingvistică-analitică. La începutul anilor ’70, el făcuse astfel o mediere a școlii analitice anglo-saxone cu metafizica și filosofia transcendentală din Europa.
„Înțelegerea umană nu poate fi elucidată decât în reflecția asupra structurilor lingvistice fundamentale”, își învăța el studenții din Heidelberg.
