Doliu naţional! A murit unul din titanii muzicii din România. A fondat o trupă de legendă
Fondatorul trupei Sfinx, Corneliu ”Bibi” Ionescu s-a stins din viață la vârsta de 77 de ani, lăsând un gol profund în sufletul celor care l-au îndrăgit. De asemenea, acesta a fost și basistul trupei mult iubite de către români.
Din anul 1962, regretatul artist a cântat fără întrerupere în trupa care l-a făcut cunoscut, până în anul 1994, atunci când formația s-a desființat, fiind împărțită în două proiecte – Sfinx Pro și Sfinx Experience.
Puteţi asculta, la finalul articolului, câteva dintre melodiile trupei Sfinx care au încântat milioane de români.
A devenit om de afaceri
Sfinx Pro, trupa lui Corneliu ”Bibi” Ionescu, a eșuat pe plan muzical, motiv pentru care regretatul artist a decis să folosească numele trupei pentru compania de echipamente de scenă pe care o dezvoltă începând din aceeași perioadă.
La auzul evenimentului nefericit, Mihai ”Croco” Manea, membru al trupei Barock și inginer de sunet, a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj plin de nostalgie.
„Povestea formaţiei SFINX începe cu trei liceeni: Corneliu Bibi Ionescu, Octav Zemlicka şi Cristian Valica, care se întâlneau într-o cofetărie din apropierea Pieţei Romane, pentru a discuta despre muzica ascultată pe la posturile de radio străine şi au ajuns la concluzia că ar putea şi ei să cânte într-o trupă.
Până prin anul 1967 nu se întâmplă nimic spectaculos. Joia, sâmbăta şi duminica cântau în casele de cultură sau la seratele studenţeşti, iar în sezonul estival erau angajaţi pe litoral cântând mai întâi la Mamaia, iar apoi la Eforie Nord. De aici începe SFINX…”, scrie artistul pe rețeaua de socializare.
A condus o adevărată industrie
Într-unul dintre puținele interviuri acordate, regretatul artist a povestit că toți făcuseră Conservatorul, el fiind singurul care nu avea nicio legătură cu muzica, fiind inginer, se arată pe andreipartos.ro.
”Toți ceilalți făcuseră Conservatorul, dar eu eram de formație inginer. Știam foarte bine trigonometrie și fizică, căci am făcut vreo zece ani de facultate… Prima dată Sfinx a cântat cu acest oscilator la Casa Studenţilor, în ’73. Cum să vă spun!? Era un rahat, dar oamenii vedeau şi auzeau aşa ceva pentru prima dată. Când am apărut cu el pe scenă – îl vopsisem în verde, că vopsea din aia aveam pe-acasă – a fost un fel de revoluţie. A contat foarte mult momentul.
Când ne-am luat pe urmă un Korg, deja nu mai conta, nu mai impresionam pe nimeni… (…) Ştiu totul și despre amplificatoare, sunt împăratul lor… în locul fundurilor de plastic la tobe foloseam piele de capră, sub care ţineam becuri aprinse pentru a le păstra calde, să nu se dezacordeze. (…) Cum construiam o chitară? Mai întâi mergeam la un lutier cu un grif şi cu restul, apoi aplicam dozele, făcute tot de mine din magneţii extraşi din tuburile cinescop ale televizorului – ieşeau nişte doze ca de Stratocaster.
Ca să aflu cum se face, mergeam la Biblioteca Naţională, la secţia de Periodice, ceream «Revue du Son» şi aşa, pas cu pas, m-am lămurit cum se construiesc toate. (…) Era foarte problematic atunci să ai instrumente. Eu i-am construit lui Dan Aldea prima chitară, la care am folosit o doză adusă din RDG. Dan era genial prin felul în care ştia cum să se folosească de toate imperfecţiunilor sculelor“, spunea regretatul artist.
