Francezul Luc Montagnier, câștigător al premiului Nobel pentru Medicină pentru descoperirea virusului responsabil de SIDA, a murit la vârsta de 89 de ani, potrivit France24.
Cercetătorul, fost angajat al Institutului Pasteur, a primit premiul Nobel pentru medicină în 2008 pentru identificarea virusului responsabil de SIDA, alături de colega sa din acea vreme, Pr Françoise Barré-Sinoussi. În acel an, premiul Nobel a mai fost acordat lui Harald zur Hausen.
„Întotdeauna am căutat neobișnuit. Îmi este greu să lucrez pe un curent deja consacrat”, a mărturisit acest biolog specializat în viruși într-un documentar dedicat muncii pe care el însuși l-a descris drept „sulfuros” la „Memoria apei”, lansat în Franța în iulie 2014.
În anii 1980, câteva laboratoare din lume intraseră în febra descoperiri originii unei boli ciudate, numită, în lipsa unui cuvânt mai bun, „boala 4H” (pentru că părea că ataca în principal homosexualii), dependenți de heroină, haitieni și hemofili.
Născut pe 8 august 1932 la Chabris, în centrul Franței, virologul a condus din 1972 un laborator specializat în retrovirusuri și oncovirusuri (responsabili de cancer) la Institut Pasteur.
A descoperit virusului responsabil de SIDA
La începutul anului 1983, a izolat împreună cu „asociații” săi Françoise Barré-Sinoussi și Jean-Claude Chermann un nou retrovirus pe care l-a botezat provizoriu LAV (Virus asociat limfadenopatiei) dintr-o probă prelevată de dr. Willy Rozenbaum de la un pacient tânăr, un homosexual care locuia la New York.
Este pentru el agentul „cauzal” al noii boli. Dar descoperirea este întâmpinată cu „scepticism”, în special de americanul Robert Gallo, mare specialist în retrovirusuri.
„Timp de un an, am știut că avem virusul potrivit, dar nimeni nu ne-a crezut și publicațiile noastre au fost refuzate”, spunea Montagnier 30 de ani mai târziu.
În aprilie 1984, Margaret Heckler, secretarul de stat american pentru sănătate a anunțat că Robert Gallo a găsit cauza „probabilă” a SIDA, un retrovirus numit HTLV-III. Dar acesta din urmă se dovedește a fi strict identic cu LAV-ul găsit mai devreme de echipa lui Montagnier.
Disputa a ajuns la o încheiere provizorie și diplomatică în 1987: Statele Unite și Franța au semnat un compromis în care Gallo și Montagnier au fost calificați oficial drept „co-descoperitori”.
Adevăratul epilog vine 20 de ani mai târziu, odată cu acordarea Nobelului pentru descoperirea HIV, nu lui Gallo, ci lui Montagnier și Barré-Sinoussi.
Cercetătorul a stârnit numeroase controverse
După ce a condus un departament de SIDA și retrovirus la Pasteur din 1991 până în 1997, apoi a predat la Queens College din New York până în 2001, profesorul Montagnier a ajuns la răscrucea cercetării științifice și a devenit treptat ostracizat din comunitatea științifică.
El apără „pista microbiană”, totuși supusă prudenței, pentru a explica autismul.
Preia teza respinsă în unanimitate a cercetătorului francez Jacques Benveniste conform căreia apa păstrează amprenta („memoria”) substanțelor care nu mai există. El susține teoriile privind emisia de unde electromagnetice de către ADN, promovează papaya ca remediu pentru anumite boli.
Pozițiile sale repetate împotriva vaccinurilor i-au adus, în noiembrie 2017, condamnarea usturătoare și oficială a 106 membri ai Academiilor de Știință și Medicină.
„Un naufragiu științific lent”
Cotidianul Le Figaro îi descrie cariera drept un „naufragiu științific lent”.
În timpul pandemiei de Covid-19, s-a remarcat din nou, afirmând că virusul SARS-CoV-2 este făcut în laborator și ar fi rezultat dintr-o tentativă de a produce un vaccin împotriva virusului Sida.
Acest lucru este atestat, potrivit profesorului francez, de prezența unor elemente ale HIV în genomul noului virus și chiar elemente ale „germenului malariei”, a argumentat el susținând că vaccinurile sunt responsabile de apariția variantelor, într-un interviu acordat site-urilor frequencemedicale și pourquoidocteur.
Pe lângă teoriile privind undele electromagnetice emise de ADN și beneficiile papaya, care i-au atras multe ironii, în 2017 s-a afișat alături de Pr Henri Joyeux, una dintre figurile de vârf ale antivacciniștilor, și s-a alăturat vocii acestuia pentru a denunța așa-zisul pericol al vaccinurilor și al vaccinării obligatorii, apreciind că există riscul ca, pornind de la „o bunăvoință la început, să otrăvim încet încet toată populația”.
