Criticul literal Valeriu Râpeanu s-a stins din viață
Astăzi, 12 iunie 2022, s-a stins din viață criticul literal Valeriu Râpeanu. Acesta a decedat la vârsta de 90 de ani. Valeriu Râpeanu s-a născut pe data de 28 septembrie 1931, la Ploieştiori (judeţul Prahova), potrivit volumului „Dicţionarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006).
Acesta a absolvit liceul „Sf. Petru şi Pavel” din Ploieşti în anul 1950, apoi a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti în anul 1954. El și-a susținut doctoratul în filologie, specializarea literatură universală şi comparată, teza „N. Iorga – exeget al literaturii universală”.
Între 1954 și 1959, el a fost redactor la „Gazeta literară”, după aceea a fost redactor la „Luceafărul”, (1959-1962), apoi a devenite redactor-şef la „Scânteia” între 1962 și 1969.
Valeriu Râpeanu a fost vicepreședintele Radio-Televiziunii Române
De asemenea, Valeriu Râpeanu a fost vicepreşedintele Radio-Televiziunii Române între 1970 și 1972, apoi a fost directorul Editurii Eminescu între 1972 și 1990. Menționăm faptul că acesta a colaborat cu mai multe emisiuni de radio şi posturi de televiziune din România.
În acea perioadă, el a iniţiat câteva colecţii de prestigiu, precum: „Biblioteca de filozofie a culturii româneşti”, „Thalia” și „Biblioteca Eminescu”, cuprinzând nume şi opere fundamentale ale filosofiei, istoriografiei, sociologiei și artei teatrale româneşti.
În anul 1958, acesta a debutat cu volumul „George Mihail Zamfirescu. Schiţă monografică”, continuând cu studiul monografic „Alexandru Vlahuţă şi epoca sa” în 1965, apoi cu eseuri şi note de călătorie, precum: „Noi şi cei dinaintea noastră” (1966), „Interferenţe spirituale” (1970), „Călător pe două continente” (1970), „Interpretări şi înţelesuri” (1975), „Tărâmuri unde nu ajungi niciodată. Note de drum şi interviuri” (1982), „Memoria şi feţele timpului” (1983), „Scriitorii dintre cele două războaie mondiale” (1986).
Ca editor, acesta a structurat noi colecţii despre istorie, filosofia culturii și teatrologie, în care au apărut volume importante de N. Iorga, C. Rădulescu-Motru, N. Bagdasar, Alice Voinescu și mulți alți autori cunoscuți.
Valeriu Râpeanu a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române
De asemenea, acesta a fost lector universitar la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” între 1966 și 1969, apoi a fost lector universitar la Facultatea de Limba şi Literatura Română între 1969 și 1970.
În anul 1991, acesta a ocupat postul de conferenţiar, devenind apoi şef de catedră la Facultatea de Filozofie – Jurnalistică de la Universitatea „Spiru Haret” din Bucureşti.
În anul 1982, a fost distins cu Premiul „Ion Creangă” al Academiei Române și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1982). Cinci ani mai târziu a primit Premiul Asociaţiei Oamenilor de Teatru.
Ba mai mult, acesta a fost membru oficial al Clubului istoricilor „Nicolae Iorga” (înfiinţat pe data de 28 octombrie 2000, la Vălenii de Munte), potrivit volumului „Dicţionarul General al Literaturii Române” (Editura Univers Enciclopedic, 2006). În plus, a participat activ la colocvii şi reuniuni ştiinţifice din întreaga țară şi de peste hotare privind epoci ale culturii române şi personalităţi ale vieţii spirituale româneşti, precum M. Eminescu, G. Enescu. N. Iorga și C. Brâncuşi.
