Reputatul regizor sârb Goran Paskaljevic a murit la Paris, la vârsta de 73 de ani, a informat, la 26 septembrie 2020, ziarul sârb Kurir, care citează surse ale familiei, potrivit EFE. Cineastul, care locuia la Belgrad şi la Paris, a murit la 25 septembrie 2020, iar presa locală sârbă nu a dat detalii privind împrejurările sau cauzele decesului, conform agerpres.ro

Biografia lui Goran Paskaljevic

Goran Paskaljevic s-a născut pe 22 aprilie 1947 la Belgrad, în Serbia. Şi-a petrecut mare parte din adolescenţă la Cinemateca din Belgrad, fondată de tatăl său vitreg şi a studiat regia la Academia de Film (FAMU) în Praga, una din cele mai recunoscute şcoli de film din Europa, notează site-urile cinemagia.ro şi www.moma.org.

După invazia sovietică, Paskaljevic s-a întors în Iugoslavia, unde a realizat scurtmetraje şi documentare de televiziune. Primul său lungmetraj, „Beach Guard in Wintertime” (1976), s-a bucurat de recenzii foarte bune, fiind distins cu Premiul special al juriului la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin, potrivit imdb.com.

După primul său lungmetraj, o comedie melancolică, tendinţa sa pentru temele intime a fost dezvoltată în continuare în filmele cu succes internaţional „Earth Days Flow” (1979), despre o casă pentru îngrijire medicală, „Special Treatment” (1980), despre o casă pentru alcoolici, şi în „Twilight” (1983), care a fost filmat la Hollywood. „The Deceptive Summer 68” (1984) este o întoarcere la comedia nostalgică, iar „Guardian Angel” (1987) – la preocupările critice sociale, care caracterizează şi „Cabaret Balkan” (1998), potrivit www.enciklopedija.hr. În 1998, la terminarea celei de-a noua producţii, „Cabaret Balkan”, Paskaljevic devenise deja unul dintre cei mai apreciaţi regizori est-europeni.

Fiind un oponent declarat al regimului Slobodan Milosevic, a fost nevoit să-şi părăsească ţara. Pe când se afla în exil, în 2001, Paskaljevic a semnat regia filmului „How Harry Became a Tree”, produs în Irlanda. Câţiva ani mai târziu, revine la Belgrad, unde semnează regia pentru „Midwinter Night’s Dream” (2004) şi „The Optimists” (2006).

Pe lângă activitatea de regizor, s-a remarcat şi ca producător, în filme precum: „Guardian Angel” (1987), „Tango Argentino” (1992), „Cabaret Balkan” (1998), „How Harry Became a Tree” (2001). De asemenea, pentru televiziune a realizat documentare, printre care: „The Legend of Lapot” (1972), „Children” (1973), „The Burden” (1974), fiind şi co-scenarist la „Time of Miracles” (1989).

Este regizorul a 30 de filme documentare şi a 14 filme de lungmetraj, producţiile sale fiind selecţionate de către cele mai importante festivaluri de film internaţionale (Cannes, Berlin, Veneţia, Toronto, San Sebastian etc.) şi obţinând numeroase premii, printre care: premiul FIPRESCI la Festivalul Internaţional de Film de la Veneţia şi la Festivalul Filmului European, pentru „Cabaret Balkan” (1998); premiul special al juriului şi premiul SIGNIS la Festivalul Internaţional de Film de la San Sebastian, pentru „Midwinter Night’s Dream” (2004); menţiune specială la Festivalul Internaţional de Film de la Palm Springs, pentru „When Day Breaks” (2012). A fost distins cu Ordinul francez de artă şi literatură, care i-a fost acordat la Belgrad, în 2008.

Revista Variety International Film Guide l-a inclus între primii cinci cei mai buni regizori ai anului 2001, iar Muzeul de Artă Modernă din New York (MoMA) şi British Film Institute (Londra) au prezentat câte o retrospectivă completă a lungmetrajelor sale, în 2008, respectiv în 2010, împreună cu publicarea unei monografii în limba engleză despre opera sa, se menţionează pe site-ul imdb.com.