Afectate de creşterea restanţelor, băncile sunt mai reticente în a acorda credite angajaţilor din anumite domenii, lovite mai mult de criză.
Angajaţii din construcţii, agenţii imobiliari, dealerii de automobile, vânzătorii din comerţul cu amănuntul, dar şi jurnaliştii au mai puţine şanse de a lua un credit pentru simplul motiv că lucrează în domeniile sus-menţionate. „Practic, în faza de prescoring, există mai multe categorii de risc în care băncile încadrează clienţii, inclusiv în funcţie de domeniul de activitate. În categoria C, cea mai riscantă, sunt domeniile sus-menţionate“, explică surse bancare. Persoanele care lucrează în aceste domenii au, astfel, probleme serioase la contractarea unui credit. „Fie li se ponderează veniturile cu un anumit procentaj (până la 50% în unele cazuri), fie li se acordă credite în condiţii mai puţin accesibile. Vă pot da un exemplu în care un angajat din comerţ a fost obligat să achite un avans de 25% la un credit care presupunea un avans de numai 15%. În unele cazuri, creşte şi dobânda cu până la 2%“, arată aceleaşi surse.
Tehnic vorbind, băncile sunt nevoite să adopte acum o „distribuţie echilibrată a expunerii pe diferite segmente şi industrii. Cu alte cuvinte, creditele dintr-o anumită industrie nu vor depăşi un anumit procentaj din portofoliu, ceea ce permite o dispersie bună a riscului“, explică Romulus Mircea, CFA, divizia trezorerie şi pieţe de capital în cadrul băncii Raiffeisen. Ca urmare, pentru anumite domenii în care instituţiile financiare au acordat foarte multe împrumuturi, fiind supraexpuse, accesul la împrumuturi va fi în viitor mai dificil.
Motivul pentru care s-a ajuns la astfel de măsuri este creşterea îngrijorătoare a creditelor restante şi îndoielnice. Dacă în luna iulie a anului trecut valoarea creditelor restante era de 5,9 miliarde lei, până în noiembrie situaţia s-a înrăutăţit, atingându-se valoarea de 8 miliarde lei pentru acelaşi indicator. Restanţele în lei au ajuns de la 3,5 miliarde, în iulie, la 4,2 miliarde în noiembrie, iar în cazul creditelor în valută creşterea a fost de la 2,4 la 3,8 miliarde pentru restanţe, în acelaşi interval de timp. Faţă de luna octombrie a aceluiaşi an, creşterea a fost de 4,5% pentru creditele în lei şi de 19,9% pentru creditele în valută, per total modificarea fiind de 11,28%.
Sectoarele economice cele mai afectate de condiţiile bancare restrictive din ultimul an au fost acelea a căror activitate prezintă un caracter pronunţat de ciclicitate (industria metalurgică, industria chimică, construcţiile, tranzacţii imobiliare, comerţ cu bunuri de larg consum etc.), înregistrând scăderi mult mai accentuate ale activităţii economice comparativ cu alte sectoare economice. „Companiile din segmentul IMM-urilor au fost în general mai vulnerabile în faţa crizei, din cauza unei fragilităţi financiare mai accentuate. În consecinţă, riscul de credit asociat segmentului a fost mai mare“, susţine Romulus Mircea.
Sumele acordate persoanelor fizice şi gospodăriilor personale şi celor din domeniul serviciilor ocupau primele două locuri din totalul expunerii bancare, 32%, respectiv 31%, conform datelor BNR referitoare la dispersia expunerilor în luna noiembrie a anului trecut. Pe ultimul loc se afla agricultura, cu 2% din totalul creditelor, în timp ce activităţile de intermedieri financiare şi asigurari primesc 4%.
Prudenţă la acordarea creditelor
În general, băncile iau în considerare, la acordarea finanţării unei companii, factori sistemici, care ţin de evoluţia economiei în ansamblu sau a sectorului de activitate din care face parte compania, de condiţiile de finanţare de pe piaţa monetară, de deciziile de politică monetară sau prudenţială ale BNR. Mai contează factorii care ţin de particularităţile fiecărui client în parte – sunt luaţi în considerare indicatori financiari relevanţi în estimarea riscului de nerambursare – dar şi factorii interni, care ţin de situaţia financiară a fiecărei bănci şi de strategia acesteia, determinantă pentru politica de creditare, explică Mircea Romulus.
Creditele dintr-o anumită industrie nu vor depăşi un anumit procentaj din portofoliu, ceea ce permite o mai bună dispersie a riscului.
Romulus Mircea, CFA Trezorerie, Raiffeisen Bank
