Rominia a surprins comunitatea internationala i 1999 prin capacitatea de a depasi presiunile exceptionale asupra serviciului datoriei externe. La sfirsitul anului 1998, Rominia figura alaturi de Ecuador, Pakistan si Ucraina, pe lista neagra a Fondului Monetar International, multi experti internationali prognozind intrarea tarii noastre i incapacitate de plati. Serviciul datoriei externe pe termen mediu si lung a isumat i 1999 suma de 2,7 miliarde USD, pe care Rominia i-a platit integral, fara a cere aminari sau reesalonari la plata.
Rezerva valutara a BNR, care era la sfirsitul anului 1998 de 2.299,1 milioane USD, a scazut cu peste doua miliarde dolari i prima parte a anului, dar s-a refacut i a doua parte, astfel ca la sfirsitul anului 1999 aceasta era de 2.492,9 milioane USD. Datoria externa totala, incluzind si datoria pe termen scurt, a atins la sfirsitul anului 1999 o rata a serviciului datoriei externe de 34,6%, depasind pragul critic de 25% din volumul exporturilor.
Meritul principal i aceste realizari revine Bancii Nationale a Rominiei, care printr-un management inteligent al resurselor financiare a facut ca ferparele pregatite de unele agentii de rating cu privire la decesul financiar al Rominiei sa devina inutile si compromitatoare pentru autori.
De remarcat ca plata datoriei externe scadente i 1999 s-a facut concomitent cu acoperirea unui dezechilibru al balantei comerciale de minus 852 milioane USD i acel an. Analiza pe creditori a datoriei externe pe termen mediu si lung arata ca ea a fost contractata i mare masura cu organismele financiare internationale (FMI, Banca Mondiala, BERD)- 46,5% si pe calea creditelor bilaterale primite de la guverne sau agentii guvernamentale -11,4%. O pondere i crestere, respectiv 42,1% din credite au avut totusi sursa privata de finantare. Fiind contractate i proportie de peste 75% de stat sau cu garantia statului, datoriile Rominiei prezinta un grad redus de risc. De altfel, operatorii de pe piata financiara internationala icep sa recunoasca ca datoria tarilor emergente, exprimata i bonduri i valuta, constituie plasamente rentabile, cu o evolutie valorica chiar mai stabila decit bondurile americane, luate de regula drept etalon al pietei. Din structura pe creditori a datoriei decurge si structura sa pe valute. Astfel, ponderea dolarului american a crescut i 1999 la 58,3% fata de 52,6% la sfirsitul anului precedent, i timp ce marca germana, euro, yenul, francul francez si DST au scazut usor.
BNR si-a refacut rezervele internationale
Cresterea, i primele sapte luni din acest an, a datoriei externe cu circa 650 milioane USD, respectiv 1,1%, se distribuie pe capitolele balantei de plati astfel :
Pe primele sapte luni ale acestui an, deficitul contului curent este totusi i scadere cu 38,8% fata de aceeasi perioada din 1999. Aceasta evolutie se datoreaza diminuarii cu 11,6% a deficitului balantei comerciale si majorarii cu 87,2% a excedentului transferurilor curente. Pozitiv este si faptul ca deficitul pe sapte luni reprezinta numai 37,4% din deficitul prognozat pentru itregul an 2000, de 1.400 milioane USD. in contul de capital si financiar al balantei de plati, se prevede intrarea unor investitii directe si de portofoliu, icasari din privatizare i valoare de 1.235 milioane USD, icasari din credite angajate de stat sau cu garantia statului, emisiuni de obligatiuni i volum de 1.662 milioane USD si credite private de circa 1.000 milioane USD.
Sintetic, rezultatele politicii monetare si valutare promovate i acest an se exprima prin : cresterea rezervelor internationale ale bancii centrale la 3,1 miliarde USD, atit prin sporul rezervelor valutare, cit si prin majorarea rezervei de aur la 104,5 tone, ceea ce face ca platile scadente pina la sfirsitul acestui an, de 209 milioane USD, sa nu afecteze pozitia internationala a Rominiei. O evolutie pozitiva are si rata serviciului datoriei externe (calculata ca raport itre datoria externa scadenta si exportul de bunuri si serviciu), care a scazut de la 35,9% la sfirsitul anului 1999, la 22,7% la sfirsitul semestrului I 2000, i special pe seama majorarii exporturilor.
Continuarea i aceeasi maniera a reformei i economia reala se loveste isa de handicapul managerial din industrie, ramura care a ramas i proportie de 70% i proprietatea statului. Lozincile de tipul: „Daca nu noi, atunci cine?!” au primat i fata spiritului itreprinzator si competentei, ca si iainte de revolutie. Noul CSP, denumit FPS, si-a restrins treptat atributiile din domeniul supravegherii manageriale si restructurarii, ignorind total factorul timp. Uzura fizica si morala a patrimoniului sau din ultimii zece ani a diminuat substantial avutia nationala, i contradictie cu toate principiile economiei de piata. Cealalta parte a avutiei nationale, regiile si companiile nationale, a reusit sa igenuncheze ministerele si celelalte organizatii coordonatoare, actionind independent, dupa modelul cunoscut al monopolurilor impotriva natiunii. in raportul privind starea natiunii, prezentat recent i Parlament de primul-ministru, acesta se recunostea ivins i fata zidurilor marilor monopoluri, edificate de lupta politica murdara si abuzurile necontestate de institutiile statului.
in acest climat de toleranta, i care totul este permis, unde dupa ce presedintele se recunoaste ivins, este rindul primului-ministru sa recunoasca acelasi lucru, ramin putine sperante.