.
"Ponta vrea să reducă taxele, dar nu îl lasă Iohannis" e o afirmaţie eronată, cel puţin pe jumătate. Asta chiar dacă preşedintele a refuzat să promulge, într-o primă fază, Codul Fiscal.
Privind mai atent ce se întâmplă pe marginea acestui subiect, vom observa că se opun noului act normativ Comisia Europeană şi Fondul Monetar Internaţional.
Conform acestor instituţii, punerea în aplicare a noului Cod fiscal ar atrage ratarea obiectivului bugetar pe termen mediu (MTO), respectiv: deficit structural de 1% din PIB și deficit bugetar ESA de 1,2% din PIB, obiective trecute în Programul de Convergență și Strategie Fiscal-bugetară.
Premierul Victor Ponta, iniţiatorul proiectului, s-ar răţoi la Klaus Iohannis, pe motiv că împiedică o măsură aşteptată atât de antreprenori cât şi de cetăţenii simpli. A făcut-o el şi cu Traian Băsescu, un tip mult mai arţăgos.
Dar când dă ochii cu FMI şi CE, încep să-i tremure genunchii. Iar dacă ar trebui să mai şi contrazică aceste puternice organisme, genunchii îi intră într-o fibrilaţie atât de periculoasă, încât apare riscul să şi-i luxeze, de nu-i mai repară nici medicii din Turcia.
Ştie el ce ştie. Nu e deloc o politică înţeleaptă să îl superi pe cămătarul cartierului. Odată ce te-ai împrumutat de la el, două greşeli nu-ţi va ierta în veci: să îţi achiţi complet datoria şi să îi transmiţi că nu îi mai ceri niciodată bani (deci nici nu îi mai plăteşti vreodată dobânzi), ori să îţi rezolvi o problemă fără ajutorul lui.
Ca prim-ministru, Ponta se laudă că s-a achitat de misiune: creştere economică (în primul trimestru, cea mai mare din UE), deficit bugetar mic (chiar excedent în primele patru luni ale anului), inflaţie scăzută – mai multe alimente s-au ieftinit. Plus majorări salariale la unele categorii de bugetari.
Acum stă ca un contabil şef de la CAP (cooperativă agricolă de producţie, pe vremea lui Ceauşescu), a pus creionul chimic după ureche, îşi contemplă satisfăcut rezultatele, ba le mai şi face publice de câte ori e chemat pe la o televiziune.
Dar iată şi o problemă: trebuie să sune la judeţeana de partid şi să anunţe că nu are nevoie de "sprijin de la centru". Ceea ce nu se face, pentru că Partidul nu te iartă atunci când îl laşi fără obiectul muncii.
"Partidul e-n toate cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor râde la soare", scria poetul (devenit) comunist George Lesnea. Eh, poate îşi mai schimbă din când în când sediul central şi imnul Internaţionalei. "Împrumutaţi, voi, oropsiţi ai vieţii"… şi nu cumva să gândiţi vreodată "Prin noi înşine", că asta e lozincă subversivă, poate duce la destabilizarea ordinii. De stat.