Hai, «zânule», treci şi pe la noi cu bagheta aia a ta făcătoare de bani! Vorba rapperului Ice Cube: «Laugh now, cry later!».

Optimism pe toată linia în ceea ce priveşte economia românească. Odată cu ghioceii, revenirea „zânului“ de la Banca Transilvania ne aduce tuturor zâmbetele pe chip şi cheful de cheltuială în suflet. Hai să învăţăm din nou cum să spunem: cre – dit. Bravo, dragi cititori! Aţi reuşit. Acum, duceţi mâna la buzunar şi ajutaţi PIB-ul să crească! Comisia Naţională de Prognoză şi FMI s-au pus de acord că prin 2011, cel mai târziu în 2012, ţara noastră va recupera gaura în care ne aflăm din cauza crizei mondiale. Se pare că, începând de anul acesta, economia are mari şanse să o ia în sus. Prognoza este susţinută de majoritatea băncilor comerciale. Ce s-a întâmplat în România ultimelor luni de am trecut atât de repede de la negru la alb? Mă tem că nu prea multe lucruri făcute de stat, mai puţin încercările premierului Boc de a ne subtiliza mai mulţi bani din buzunar (prin taxe), fără să se trezească faţă în faţă cu lumea ieşită în stradă. Eforturile cele mari s-au făcut tot în sectorul privat, unde a crescut mult şomajul şi au scăzut salariile. Este de ajuns pentru a justifica optimismul celor de la FMI? Pentru a răspunde, e de ajuns să ne uităm în ziare şi să citim ce angajamente are de onorat guvernul Boc: concedieri, reducerea primelor şi orelor suplimentare, controlul pensiilor, îngheţarea salariilor, reorganizarea mai eficientă a agenţiilor… Până aici, totul bine şi frumos. Singura problemă este că, deşi totul funcţionează pe hârtie, implementarea oricărui proiect este partea cea mai slabă a românilor. Dacă totul decurge conform planului, promit să mă alătur şi eu grupului de optimişti în ceea ce priveşte creşterea economică. Până la luarea măsurilor, însă, sunt mai degrabă rezervat.

Independent de planurile lui Boc, însă, „zânul“ nostru îşi plimbă graţios fustiţa de tul pe ecranul televizoarelor şi aprobă credite pentru cine doreşte. Ce l-a scos pe el din bârlog şi l-a mânat până în media-planurile de la televiziuni şi ziare? Probabil, veştile bune din America şi charisma preşedintelui Obama. Sau declaraţiile oficialilor FMI. Ori poate zâmbetul ministrului de la turism, care va cheltui anul ăsta vreo 73 de milioane de euro pentru brandul nostru de ţară.

Dar, de fapt, cui îi pasă pe ce se bazează optimismul din piaţă? Ajunge că lumea e binedispusă şi pusă pe cheltuială. Contează că preţul revenirii economiei la valorile din 2008 va fi o datorie externă cu mult mai mare? E bine acum, şi asta ne este de ajuns. Mă tem că antipaticul domn Greenspan avea dreptate. Existenţa crizelor nu poate fi evitată, fiindcă acestea ţin de natura umană. Iar oamenii uită repede greul şi se obişnuiesc şi mai repede cu binele. Hai, „zânule“, treci şi pe la noi cu bagheta aia a ta făcătoare de bani! Vorba rapperului Ice Cube: „Laugh now, cry later!“ Poate-i traduce cineva versurile astea şi domnului Boc.