Nu sunt un mare admirator al politicienilor si nici al politicii. Din această perspectivă nu sunt decât un cetăţean care doreşte să aibă dreptul să-şi prezinte permanent opiniile şi să poată penaliza derapajele politicii şi ale politicienilor.
În 16 noiembrie, dincolo de estimări, realitatea a depăşit ficţiunea.
Un sibian, profesor de fizică, inspector scolar, primar, etnic german, cetăţean român, a devenit Preşedintele României fiind votat în bună măsură de cetăţeni ai României cu vârste cuprinse între 18 şi 35 de ani. Iată cum un tânăr, Victor Ponta, a fost votat de persoane de vârsta a doua şi a treia, iar un matur de 55 de ani a fost votat de tineri. Acum, la trei sute de ani de la martiriul Brâncovenilor, trebuie să gândim cu luciditate la prezentul şi la viitorul nostru. Este momentul în care politicienii de toate categoriile trebuie să înţeleagă că au în bună măsură foarte multe obligaţii şi doar câteva drepturi.
În acelaşi timp, noi milioanele de cetăţeni suntem obligaţi să ne implicăm permanent în viaţa societăţii şi să nu ne mai găsim scuze pentru eşecurile viitoare.
Entuziasmul din seara de 16 noiembrie nu ne va asigura prosperitatea de mâine dacă nu vom înţelege că trebuie să ne ridicăm permanent, să avem iniţiativa, să ne asumăm responsabilităţi şi să fim solidari. Trebuie ca societatea prin membrii ei să parcurgă planurile lui A ŞTI, A FACE şi A FI.
Este evident că în acea zi foarte mulţi dintre noi AU ŞTIUT. Nu este suficient; în viitor trebuie să acţionăm şi să ne schimbăm mentalităţile. A trecut epoca pasiunilor, a urii şi a resemnării. Urmează epoca raţiunii, înţelegerii şi acţiunii.
Depolitizarea reală a instituţiilor publice româneşti rămâne o sarcină esenţială a decidenţilor la cel mai înalt nivel. Clasa politică română vulnerabilă, superficială şi imorală trebuie asanată şi reaşezată pornind de la constatarea că în ţară şi în diaspora sunt oameni de mare valoare convinşi că este imperios necesar să se sacrifice pentru ţară. Sunt mulţi dispuşi să spună că am trecut de la dictatura proletară la dictatura monetară, că am trecut de la local la global dar, să nu uităm că şi în aceste condiţii marile naţiuni vorbesc de interese naţionale.
Filosofia “ Lucrului bine făcut” a Domnului Iohannis va avea sens în măsura în care fiecare dintre noi va fi competent la locul lui de muncă. Este normal ca societatea să nu-şi mai poată permite să ofere ajutoare la toţi neadaptaţii închipuiţi.
Acum 148 de ani, Carol I a venit în România şi a condus timp de 48 de ani destinele acestei ţări. În 1866 a fost adoptată o Constituţie modernă pentru acele timpuri pornind de la modelul Constituţiei Belgiene adoptate la 1831.
Regina Elisabeta spunea că: “ Regele îşi poartă coroana şi în somn”.
A venit timpul ca actualii conducători ai României să-şi asume răspunderi uneori dincolo de puterile lor. Misionariatul nu se potriveşte oricui, dar cred că un profesor de fizică dedicat muncii lui este un misionar şi poate să-şi prelungească această stare de la catedră, la primărie şi de aici la conducerea unei ţări.
Mi-a plăcut întrebarea domnului Klaus Werner Iohannis în legătură cu avantajele pe care le va avea Sibiul dacă ar fi capitala unei regiuni, când s-a pus problema regionalizării. Îmi place să cred că acelaşi comportament îl va avea şi la întâlnirile din marile cancelarii ale lumii şi presupun că ar pune întrebarea: “ Ce avantaje va avea România în diverse contexte pe care le prefigurează mai marii lumii?”. Este de presupus că se configurează o nouă arhitectură internaţională, iar noi trebuie să fim pregătiţi, deci să anticipăm următoarele mişcări strategice la nivel mondial. Nu am crezut, nu cred şi nu voi crede niciodată în lucruri spectaculoase. Am fost educat să cred că “multul se poate face cu multe puţinuri”.
Am scris odată într-un editorial că nemţii trăiesc din reguli, iar noi suntem tentaţi de prea multe ori să trăim din excepţii de la regulă. Iată cum, ni se oferă acum şansa istorică de a trăi mai mult din reguli. În aceste momente românii de pretutindeni sunt datori să-şi întoarcă privirea către ţară şi să se întoarcă în ţară pentru a construi viitorul copiilor lor. Nu putem avea două Românii, o Românie de dincolo şi o Românie de dincoace, avem nevoie de o Românie a tuturor românilor.
Epoca actuală trebuie să fie prin excelenţă o epocă a misionariatului: în politică, în educaţie şi nu în ultimul rând în credinţă. Activitatea mea îndelungată în domeniu educaţional mi-a demonstrat că tinerii pot să ofere energia enormă de care are nevoie la un moment dat o societate. Tocmai de aceea, domnul Iohannis nu trebuie să-i dezamăgească pentru că în bună măsură astăzi este Preşedinte şi datorită lor.
Domnul Iohannis trebuie să înţeleagă că este Preşedintele tuturor românilor, nu reprezentantul unui partid politic.
Viitorul preşedinte reprezintă o condiţie necesară dar nu suficientă pentru a ne trezi la realitate. Mai este important sa muncim toţi pentru a construi România si pentru a ne regăsi pe noi.
Politica de mâine trebuie realizată de profesionişti veritabili dedicaţi unor mari cauze.