Până la urmă, cel mai mare amestec în alegerile din America nu a venit din partea Rusiei sau a Chinei sau a Iranului sau a Coreii de Nord. A venit din partea președintelui Statelor Unite.

În momentul în care scriu aceste rânduri, încă nu știm cu exactitate cine a câștigat alegerile, deși se pare că Joe Biden are șanse mari să câștige Casa Albă, iar republicanii să-și adjudece Senatul.

Dar ceea ce știm cu siguranță este faptul că, miercuri dimineață, președintele Trump a mințit populația proclamându-și victoria și a căutat să se apere de alegători pe cale juridică. Nerușinarea sa ne subminează sistemul electoral și însăși ideea unui transfer de putere pașnic.

Este greu de imaginat ca, oricât de politizată ar fi devenit, Curtea Supremă să accepte această șaradă. Nu cred că, dacă va pierde în mod clar, Trump va putea rămâne în funcție chiar dacă ar încerca să se baricadeze în Biroul Oval, ci va fi escortat până afară în ziua de 20 ianuarie, se arată în materialul din nytimes.com.

Și totuși, ceea ce Trump a făcut deja este ceea ce au încercat rușii mereu să facă: să pună sub semnul îndoielii alegerile americane și să destabilizeze Statele Unite. Potrivit acuzațiilor federale din 2018, aduse unor hackeri ruși implicați în alegeri, aceștia ar fi fost implicați într-un “război informatic împotriva Statelor Unite ale Americii”, semănând confuzie și neîncredere pe tema corectitudinii alegerilor și afectând totodată legitimitatea guvernului rezultat.

Este exact ce face acum Donald Trump. Se prea poate ca el să strângă la piept drapelul și să-l sărute pretinzând că va fi un mare patriot, dar asta înseamnă trădare de țară.

Dacă Biden va câștiga după toată otrava strecurată, el va moșteni o țară grav învrăjbită după niște alegeri pe care mulți le vor considera ilegale, astfel încât Statelor Unite le-ar fi mult mai greu să-și asigure o guvernare și să-și exercite influența la nivel mondial. Una e ca niște hackeri ruși din Sankt Petersburg să ne saboteze guvernul, dar e mult mai tragic atunci când președintele face același lucru de la Casa Albă.

Vicepreședintele Mike Pence a vorbit corect după Trump și nu a repetat proclamația de victorie a președintelui sau apelul prin care el le-a cerut instanțelor să intervină. Dar Pence nu a dezmințit minciunile președintelui, iar mulți dintre cei mai importanți republicani au păstrat și ei tăcerea. Acest ultim atac al lui Trump la integritatea sistemului electoral american și la adresa unei transfer pașnic de putere – un test emblematic pentru orice democrație – survine după alți ani de minciuni și de eforturi menite să discrediteze sistemul electoral. Și, da, este adevărat că este vorba despre un sistem electoral cu niște evidente elemente nedemocratice, dar nu despre ele a vorbit Trump.

Biden va câștiga cu ușurință milioane de voturi, și totuși, rezultatul e îndoielnic numai din cauza Colegiului Electoral. În perioada cuprinsă între anul 2000 și anul 2016, în două din cele trei dăți când republicanii și-au adjudecat președinția, asta s-a întâmplat deși ei pierduseră votul populației. Și, în cazul în care Curtea Supremă se amestecă în aceste alegeri, o treime dintre judecători au fost numiți de Trump după ce pierduse 2,9 milioane din voturile ale populației.

Senatul se confruntă și el cu probleme asemănătoare. Actualii senatori democrați reprezintă cu 14 milioane mai mulți alegători decât senatorii republicani, dar democrații sunt în minoritate din cauza influenței disproporționate pe care o au niște state cu populație mică.

Senatorul Mike Lee, un republican din Utah, a spus-o fără înconjur: “Nu suntem o democrație”, ci o republică (de fapt, suntem și una și alta). Împreună cu senatorul republican din Texas, Ted Cruz, Lee chiar a recomandat modificarea Amendamentului 17, care prevede alegerea directă a senatorilor. Dacă senatorii ar fi din nou aleși de parlamentele locale, republicanii și-ar mai adjudeca niște locuri.

Pe scurt, o bună parte din Partidul Republican pare să se teamă de alegători și crede că drumul cel mai bun spre victorie e restrângerea votului sau chiar, așa cum s-a întâmplat într-un caz din comitatul texan Harris, anularea voturilor. Nu mai dispunem de taxe electorale și de clauze legate de bunici pentru a-i descalifica pe alegătorii negri, dar oficialii din GOP (Grand Old Party – numele popular al Partidului Republican, n. red.) și-au modernizat barierele puse în fața persoanelor de culoare. Un studiu atent, apărut anul trecut, în Scientific American, constata că alegătorii din zonele în care negrii sunt majoritari au cu 74% mai multe ‘șanse’ să aștepte peste 30 de minute ca să poată vota, comparativ cu zonele locuite de albi.

În martie, Trump însuși a spus că se opune eforturilor de a încuraja un vot mai numeros din cauză că, “dacă ați fi de acord, în țara asta nu va mai fi ales niciun republican “.

Și totuși, mă mai gândesc la ceva: poate că republicanii și democrații deopotrivă s-au grăbit să presupună că o prezență mai mare la urne ar afecta într-un mod inevitabil perspectivele GOP.

Se pare că la aceste alegeri s-a înregistrat cea mai numeroasă prezență la urne după 120 de ani. În alegerile actuale, Trump s-a bucurat de sprijinul a milioane de alegători în plus comparativ cu cele de acum patru ani. Potrivit sondajelor de opinie, pentru Trump au votat 18% din bărbații negri și 36% din bărbații latino, cărora li s-au adăugat 58% din bărbații albi.

În alegerile actuale, democrații au avut multe lucruri în favoarea lor: un candidat considerat onest și eligibil, un șir întreg de invective din partea lui Trump, frecvente dezvăluiri legate de corupție sau de niște nereguli comise de el, denunțuri împotriva lui, venite din partea unor membri ai familiei sau din partea unor foști consilieri și, mai presus de orice, o pandemie scăpată de sub control care a provocat moartea a 230.000 de americani și care a devastat economia.

Și totuși, alegătorii au văzut toate astea, dar s-au arătat neînduplecați. Dr. Irwin Redlener, un expert în gestionarea calamităților din sectorul sanitar, spune că Trump a câștigat în 9 din cele 10 state cu cel mai mare număr de cazuri de coronavirus.

Așadar, deși sunt indignat de eforturile lui Trump de a înlocui Rusia în tertipuri și de a contesta legalitatea alegerilor, o întrebare încă mă mai macină: cum se face că atâtea milioane de americani l-au urmărit pe Trump timp de patru ani, au suferit din cauza modului în care a gestionat criza Covid-19, i-au ascultat minciunile și l-au văzut atacând instituțiile americane, după care l-au votat într-un număr mai mare decât cel anterior?