Analiză extrem de dură pentru cel mai puternic om al lumii. Într-un editorial al celor de la Deutsche Welle, editorialiștii publicației fac o radiografie a celui mai puternic om al lumii. Totul, în plină campanie electorală și după ce Donald Trump a contactat coronavirus.
„Nimic nu-l îngenunchează pe neîmblânzitul Trump. Cu acest mesaj implicit a părăsit președintele spitalul la trei zile de la internare, un concert de previzibile condamnări însoțindu-l la Casa Albă. Ce-i mână pe toți?
S-a încetățenit în presa mainstream a ultimilor patru ani ca nimic din ceea ce face Donald Trump să nu fie în regulă. Acest trend, confirmat de sondajele care-l văd conducând confortabil pe Joe Biden, s-a întărit în ultimele săptămâni înaintea unor alegeri, care, în fapt, au și debutat prin votul prin corespondență.
Țintuirea la stâlpul infamiei
În aceste condiții, alianța dintre opoziția democrată și massmedia controlată în mare măsură de stânga nu stă cu mâinile în sân. Stimulată și amplificată de greșelile reale, sau imaginare, comise de infectatul Donald Trump, ori atribuite lui din rațiuni polemice, demonizarea președintelui se apropie de cote paroxistice.
O parte din komentariatul stângist s-a autodescalificat, dorindu-i președintelui, după aflarea veștii contaminării sale și a soției lui, să ”moară în chinuri groaznice”.
Afurisirile au luat o asemenea amploare încât au determinat până și o rețea în genere foarte ostilă președintelui, ca Twitter, să anunțe că va ”înlătura postările exprimând nădejdea că Trump va muri de Covid-19”.
Pentru unii mumă, pentru alții ciumă, rețeaua care nu prea respectă libertatea de opinie, s-a abținut la a-i amenința cu suspendarea pe transgresorii celor mai elementare reguli de conviețuire și civilizație, cum le face preopinenților conservatori.
Ceea ce a reîncurajat ocara și măscările. Concomitent, s-au formulat și critici mai serioase. I s-a reproșat lui Trump mai întâi că, îmbolnăvindu-se din neglijență, ar fi pus în pericolul securitatea națională. Apoi că, încercând să se dea macho și neînfricat, spre a-și saluta suporterii și a-și încuraja electoratul, Trump ar fi dat un exemplu de execrabilă imprudență, și-ar fi pus în pericol colaboratorii, ar fi riscat, contagios fiind, viața agenților însărcinați să-l păzească și a cameramanilor veniți să-l filmeze. În plus, că ar fi fost tratat cu medicamente speciale, inaccesibile marelui public.
Pretenții și realități
Și câte și mai câte. Or, nu tot ce i se impută candidatului dreptei republicane la un nou mandat la Casa Albă, ori medicilor săi, e realmente condamnabil. În fapt, unele acuze ale stângii sunt contradictorii, dacă nu de-a dreptul ridicole. Așa este de pildă acuza periclitării securității naționale față cu reproșul că ar fi folosit hapuri de o categorie inabordabilă americanilor de rând. Din două una. Ori se optează pentru un utopic egalitarism. Ori țara chiar are nevoie de un președinte. Caz în care n-ar fi o idee prea rea să i se asigure liderului ei tratamentul optim recomandat de medicină.
Principala misiune a unui șef de stat e să-i asigure țării sale securitatea, descurajând orice atac și orice agresiune, directă sau hibridă. Nimic nu e deci mai benefic, în acest scop, decât ca liderul în cauză să proiecteze în afară impresia ca ar radia forța, ar exuda energie și ar emana putere. Nimic nu e mai pernicios decât un lider abulic, care dă impresia că ar fi pe moarte.
Ori că e slab și se teme. Căci impresia anemiei ori senzația că s-ar teme i-ar stimula masiv dușmanii. În contextul politic al lumii noi și al raporturilor globale, e clar cum apreciază postura lui Trump intelectualii stângii radicale din vest și de peste ocean, care, dotați cu doctrine sau tehnici necesare disimulării unei atari atitudini, au aderat fără rezerve la antiamericanism. Cum să le placă un lider care proclamă ”America first” și mai și încearcă, vădit, să proiecteze imaginea necesară a-i conferi lozincii credibilitate?
Subtexte electorale
Adversarii politici moderați au și alte motive să nu agreeze demonstrațiile de forță ale lui Trump. Și lor și altora le e clar că președintele nu se dă mare pe balconul Casei Albe atât pentru a descuraja o potențială agresiune externă, cât pentru a câștiga alegeri într-un final de campanie în care e cotat de mulți, pe bază de sondaje, ca fiind aproape irecuperabil în urmă.
Dar mai poate răsturna el situația, în ciuda acestor estimări? În duelul său tv direct cu democratul Joe Biden, republicanul n-a făcut defel o figură prea bună. Dimpotrivă. Deși și-a dominat clar rivalul, în cursa pentru votul nehotărâților a irosit șanse importante în a suscita simpatii, în a evita capcanele net mai fragilului său adversar și în a-l încolți și decredibiliza eficient pe Joe Biden.
Totuși, frica aparent irațională a stângii persistă. Groaza și teroarea democraților și presei sunt alimentate de șocul victoriei repurtate de Trump în 2016, în fața unei Hillary Clinton, considerată de aproape toată mass-media și de virtual întreaga comunitate a experților drept câștigătoare certă a scrutinului.
Instinctul lui Trump
Deși, dincolo de critici îndreptățite, din vindictă, resentiment politic, opoziție ideologică, scopuri revoluționare, ori spirit de turmă i s-au lipit președintelui de frunte, în ultimii patru ani, înjositoare etichete și epitete, Trump a dovedit atunci și ulterior că nu e un idiot. Și nici psihotic. În plus, a probat repetat și mai ales în politica sa externă că e posesorul unui rar instinct al puterii. Unul pentru care îl invidiază și contracandidații zdrobiți în prima sa cursă pentru Casa Albă, și varii lideri sau formatori de opinie dotați și capabili de machiaverlâcuri, dar mai puțin înzestrați cu realism politic.
Coșmarul democrat ține de prezumatele virtuți ale unui astfel de instinct, cu ajutorul căruia nu puțini se tem că Trump s-ar putea pune în scenă astfel încât să mobilizeze eficient acea parte a bazei sale de putere care i-a dăruit în 2016 victoria în state cheie.
Scrutinul, corona și iresponsabilitatea politică
Dar ce importanță mai au toate acestea într-o pandemie care a secerat peste două sute de mii de vieți americane? Nu e iresponsabilă poziția unui lider care, altfel decât contracandidatul său democrat, îi încurajează pe americani ”să nu se lase dominați” de virus? Care, deși recomandă prudență, le cere ”să nu le fie frică”, să creadă că SUA dispun de cel mai bun ”echipament medical” și de ”cele mai bune medicamente elaborate recent”, iar americanii vor ”învinge”? N-ar fi mai util, întru prezervarea vieților periclitate de corona, să se favorizeze noi și cât mai severe restricții? Nu i-ar trebui Americii nu doar măști pe figuri și școli închise, ci și un nou lockdown, așa cum a afirmat Biden că l-ar impune ”la nevoie”, dacă ajunge la putere, după ce tot el a minimalizat virusul sugerând pe Twitter la 1. februarie că închiderea traficului aerian cu China ar fi o măsură ”isterică și xenofobă”?
N-ar fi destul să se elimine inconsistențele, inconsecvențele și inadecvările unor politicieni ca președintele, sau ca Joe Biden, care, aiuritor, speră, ajutat de presă, să fie de ajuns să nu fie Trump ca să fie ales, spre a se rezolva chestiunea.
Mai e nevoie și de puțină minte. Creștin-democratul Wolfgang Schäuble, dispune, incontestabil, de ea. În aprilie curent, Președintele Bundestagului german reliefase că, ”în criza corona nu i se poate subordona protecției vieții totul”. Valoare absolută n-are, potrivit lui, ”decât demnitatea omului”, care ”nu exclude însă fatalitatea morții”. Amintind de verdictul lui Alexis de Tocqueville din ”Democrație în America”, Schäuble avertizase atunci explicit în contra reîngrădirii drepturilor fundamentale odată anulat lockdownul, ca și împotriva ”suprasolicitării statului”.
Demnitarul ceruse atunci să se introducă în calcul și ”enormele consecințe negative de tip economic, social, psihologic sau de altă natură” ale unor restricții de amploare.
Or, nu s-a invalidat nimic din ce a spus atunci dregătorul german. Încât iresponsabil e să nu se țină cont de avertismentele sale”, conform dw.com.