Donald Trump: Nu sunt aliat cu nimeni!

Următorul pas tocmai are loc: senatorul republican Mike Lee a lansat o inițiativă legislativă prin care propune retragerea totală a Statelor Unite din Organizația Națiunilor Unite. Senatorul Lee susține că SUA ar trebui să se retragă nu doar din ONU, ci și din NATO, iar acest plan are susținerea omului de încredere al președintelui, Elon Musk. De altfel, în cursul schimbului de replici cu președintele Zelenski, Donald Trump a declarat deschis: „Nu sunt aliniat cu nimeni. Sunt aliniat cu Statele Unite ale Americii”.

Reacția economică a Europei.

Reuniți la Londra duminica trecută, liderii europeni au luat în serios declarația domnului Trump de denunțare a alianțelor. Esența problemei: Uniunea Europeană are din 2021 un Acord de parteneriat strategic care deschide și europenilor acces spre resursele miniere ale Ucrainei. În momentul de față, Administrația Trump dorește ca Ucraina să denunțe acest parteneriat, astfel încât toate resursele miniere să devină monopol american. Dacă nu-i face pe plac, domnul Trump va abandona total Ucraina, lăsând ușa Europei deschisă domnului Putin. Fiindcă, așa cum preciza secretarul american al Apărării, domnul Hegseth, europenii „ar trebui să se aștepte la o revizuire și la o eventuală reducere a amprentei militare americane, pe măsură ce interesele SUA se schimbă”…

Pentru a face față acestei situații, Uniunea Europeană a început să ia măsuri. Așa cum arăta într-o postare pe social media Kaja Kallas, Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, „Astăzi, a devenit clar că lumea liberă are nevoie de un nou lider. Depinde de noi, europenii, să acceptăm această provocare.” Și iată că relația UE cu Regatul Unit evoluează rapid, chiar dacă pentru moment nu este evocată revenirea Marii Britanii în blocul comunitar.

Turcia – principal aliat NATO după Statele Unite, cu care se află în relații dificile – a fost invitată la reuniunea de la Londra; iar de-a doua zi, gaz ieftin, din Turkmenistan, a început să treacă prin Turcia spre Europa, făcând concurență gazului scump, lichefiat, vândut europenilor de americani. Iar Canada – care din 4 martie este în război economic cu SUA – manifestă intenția de a se alătura UE, ca și Australia. În acest an, UE va încheia un Tratat de liber schimb și cu India. Începe astfel să se constituie un bloc economic de liber schimb tricontinental, cu 2 miliarde de locuitori, reunind cea mai bogată piață de pe planetă cu cel mai vast rezervor de mână de lucru, cu acces – prin Uniunea Statelor Turcice – spre resursele Asiei Centrale.

Oare China va asiata pasivă la această evoluție? În mod cert, diplomația chineză a intrat deja în acțiune, pe coordonatele stabilite încă de acum un an cu domnul Macron. Iar atunci când domnul Trump a declarat, în limbajul său inimitabil, că „Uniunea Europeană a fost inventată ca să reguleze (”to screw”) Statele Unite”, China a declarat că „nu consideră că Uniunea Europeană ar fi un competitor, ci o consideră parteneră”.

După ce a pornit un război comercial cu cele două State vecine, Mexicul și Canada, acum Administrația SUA se pregătește de război comercial simultan cu principalii săi parteneri comerciali, China și Europa. Pe listă urmează alte ținte: Japonia, Taiwan, Coreea de Sud. Toate, State aliate SUA care se așteaptă acum la rezilierea Parteneriatelor Strategice. Vor fi lăsate să se confrunte pe cont propriu cu China și Coreea de Nord, puteri nucleare.

Efectele economice se văd deja: în acest an, indicele S&P 500 a crescut cu numai 1%, dar a crescut și volatilitatea pieței americane, pe măsură ce au crescut îngrijorările cu privire la schimbările de politică imprevizibile ale lui Donald Trump și ecourile globale ale acțiunilor sale. Iar în prima zi de război economic cu Mexic și Canada, 4 martie 2025, indicele Dow Jones Industrial Average a scăzut cu încă 1,58%, indicele S&P 500 a scăzut cu 1,78%, iar indicele Nasdaq Composite a scăzut cu 2,47%. Economiștii apreciază că acest prim episod de război comercial, cu țări de unde SUA importă anual bunuri de 900 de miliarde de dolari, va fi un eșec serios pentru economia nord-americană.

Efectele economice ar putea fi și mai grave, dacă Administrația Trump intră în război comercial și cu Uniunea Europeană. Pentru a da un singur exemplu: acțiunile deținute de companii franceze și britanice în economia americană se ridică la 1.300 miliarde $. Un război economic cu Europa ar determina ieșire de pe piața americană a acestor companii prin vânzarea acțiunilor, deci devalorizarea a multe companii americane și pierderi de sute de miliarde pentru economia americană. În plus, este de așteptat ca Trump să majoreze tarifele pentru importurile chineze de la 10% în prezent la 20%, ceea ce ar afecta importuri anuale în valoare de 439 de miliarde de dolari.

Conform Reuters, Casa Albă a cerut departamentelor de Stat și Trezorerie să elaboreze o listă de sancțiuni care ar putea fi ușurate pentru ca oficialii americani să discute cu reprezentanții ruși în zilele următoare. Dar mediile de afaceri de pe ambele maluri ale Atlanticului se îndoiesc că ”deschiderea pentru investițiile americane” manifestată de Rusia ar compensa pierderile. În primul rând, fiindcă declarația domnului Putin nu a fost urmată de oferte concrete. În al doilea rând, datorită pățaniei corporației Renault-Nissan.

Cazul Renault.

Grupul francez a ieșit de pe piața din Rusia în 2022, vânzând către Statul rus participația sa de 67,6% la Avtovaz. Cu acel prilej, Renault a înregistrat o pierdere contabilă de 2,2 miliarde de euro. Grupul francez a păstrat însă opțiunea de a-și răscumpăra activele în termen de șase ani. Având în vedere perspectivele de pace, Renault a început negocieri pentru răscumpărarea activelor sale. Iar Avtovaz îi pretinde acum 1,2 miliarde euro dacă dorește să revină pe piața rusă. Acum o săptămână, Anton Alikhanov, ministrul rus al Industriei, a declarat că Rusia „nu așteaptă pe nimeni cu brațele deschise” și că „va exista un preț de plătit pentru deciziile trecute”. Aviz corporațiilor americane care visează la noi afaceri cu Moscova!

Oricum, marile corporații americane sunt foarte precaute după valul de naționalizări și confiscări de active din ultimii ani, care a redistribuit averea corporațiilor internaționale către oligarhii apropiați Regimului Putin, demonstrând că Rusia că nu dă nici doi bani pe protejarea proprietății private și pe garanțiile pentru investitori. Deci e puțin probabil ca să asistăm la o înflorire a afacerilor cu Rusia, de natură să compenseze pierderile provocate de războiul comercial pe care Administrația Trump îl declară restului lumii.

Reacția militară a Europei.

Amiralul american James Stavridis, fost comandant al NATO pentru Europa (2009-2013), declara recent că „s-ar putea să asistăm la ultimele zile ale NATO”. Conștientă de acest lucru, Germania a început încă din ianuarie tratative cu Franța, pentru a redimensiona rolul arsenalului nuclear francez, ca ”umbrelă nucleară a Europei”. Fiindcă nimeni nu mai are încredere deplină în declarațiile domnului Trump că „va respecta Articolul 5” al Tratatului NATO. Iar șefa diplomației germane, Annalena Baerbock, a precizat că „practic nicio țară nu mai poate să aibă încredere în credibilitatea celei mai vechi democrații și a celei mai mari puteri militare” din lume.

Inițial Franța a avut reticențe, dar ulterior a acceptat să discute detaliile inițiativei. Efectele vor fi profunde și vor afecta grav interesele militare, politice și economice ale Statelor Unite. Nimeni nu cumpără arme de la aliați nesiguri, care azi-mâine te lasă în fața dușmanului fără piese de schimb și muniție – vezi Elveția. Asta înseamnă perspectiva unor câștiguri de sute de miliarde pentru complexul militar-industrial european și pierderi echivalente pentru marile corporații americane producătoare de armament.

Ecouri în Orient.

Iar co-fondatorul băncii ucrainene MonoBank, Oleg Grahovsky, a lansat pe canalul său de Telegram o colectă pentru o „bombă nucleară”.  Aliații Statelor Unite din Asia privesc cu uimire și profundă neliniște implozia Parteneriatului strategic Ucraina – SUA. Bănuiesc că și guvernele din Coreea de Sud, Taiwan și Japonia tot la așa ceva se gândesc, după mesajul primit de la domnul Trump : „Nu sunt aliniat cu nimeni”. Așa cum am mai spus, dezertarea Statelor Unite din Afganistan a declanșat și invadarea Ucrainei, și atacul HAMAS împotriva Israel. De ce oare dezertarea SUA din Ucraina n-ar declanșa planurile mai vechi ale Coreii de Nord, aliata de nădejde a Rusiei?

Cu siguranță, o cursă a înarmărilor nucleare n-are de ce să bucure China. Iar China este poate singurul Stat care dispune de suficientă putere pentru a calma apetitul imperialist al Rusiei, fără să fie nevoie să tragă vreun glonț. Mi se pare logic și legitim ca Beijingul să înceapă negocieri cu Bruxelles, privind o misiune de menținere a păcii în Ucraina.

Pagubele.

Pe bună dreptate, Christiane Amanpour comenta pentru CNN: „Niciodată în istoria diplomației moderne, a războiului, a păcii, indiferent ce, nu am mai văzut așa ceva. Niciodată, niciodată… Singura persoană care profită de pe urma acestei situații este președintele Putin.”

Pierderile pentru Statele Unite sunt deja semnificative, iar curând pagubelor de imagine li se vor adăuga noi și ample pierderi politice, economice și militare. Din păcate sunt mari și pierderile pentru aliații SUA, inclusiv pentru România. Sau mai precis foștii aliați. Iar Rusia și China se mișcă rapid pentru a profita de golul lăsat în urmă de noua dezertare a americanilor. Dar oare ce-l împinge pe domnul Trump să promoveze politici atât de păguboase pentru Statele Unite și pentru interesele marilor corporații americane?

Întoarcerea Oligarhilor.

Comentând situația, regizorul David Cameron remarca:  „America nu reprezintă nimic dacă nu reprezintă ceea ce a reprezentat istoric. Devine o idee goală, și cred că ei o golesc cât de repede pot pentru propriul lor beneficiu.” Cine sunt acești ”ei”?

În anii 1870 – 1890 Statele Unite erau dominate, economic dar și politic, de o mână de multimiliardari, cunoscuți ca ”baronii jefuitori”: John D. Rockefeller, Andrew Mellon, Andrew Carnegie, J. P. Morgan, Meyer Guggenheim sau Cornelius Vanderbilt. Azi le-am spune oligarhi.  Influența lor era economică, dar și politică. Această evoluție, care distorsiona bazele democratice ale societății americane, a fost stopată de politica ”Square Deal” promovată de președintele Theodore Roosevelt. Dacă n-ar fi procedat astfel, Statele Unite ar fi astăzi o Venezuelă mai mare – iar Europa ar fi un Reich milenar.

Prin inițiativele sale anti-trust,  Theodore Roosevelt a stimulat evoluția corporatistă a economiei SUA. Sub presiunea legislației anti-trust și a instituțiilor federale, vechile ”feude” ale baronilor jefuitori au fost înlocuite de corporații, societăți comerciale pe acțiuni gestionate de manageri care, fiind responsabili în fața acționarilor, nu pot face ce le trece prin cap, mai ales că Statul are rol de arbitru între corporații și consumatori.

În ultimii ani însă, economia corporatistă a intrat din nou sub zodia ”baronilor”. Elon Musk este pe cale să devină primul ”trilionar”: averea sa personală este aproximativ egală cu cea a unei țări de mărime medie. Iar asta i-a stimulat ambițiile politice: a finanțat realegerea președintelui Trump, acum negociază direct și confidențial cu domnul Putin, cu domnul Xi Jinping.

Având interese globale, promovează o politică globală – o politică proprie. Spre exemplu, pentru dezvoltarea sistemului Starlink și a programului SpaceX, dânsul are nevoie de stații de retransmisie terestră pe întreaga planetă, inclusiv Rusia și China. În schimb, ca o dovadă de bunăvoință, domnul Musk, care e și proprietarul celei mai puternice rețele de socializare, ”X”, nu se opune transformării acesteia în vector de dezinformare în beneficiul Rusiei și Chinei. Pentru că interesele sale sunt mai importante decât loialitatea față de Statele Unite, unde-și au sediul majoritatea companiilor sale.

Iar acum i s-a încredințat și ”raționalizarea” Aparatului de Stat american – prilej ca să îl castreze și să-l modeleze conform cu interesele sale private, în dauna concurenței. Nu-i pasă că promovarea acestor interese private afectează imaginea Statelor Unite, alianțele SUA sau corporațiile americane. În prezent, interesele private ale domnului Musk și ale altor câțiva miliardari modelează politicile Administrației  – ceea ce nu s-a mai întâmplat de 150 de ani în Statele Unite. Prof. Fiona Hill, unul dintre cei mai de seamă experți internaționali în problematica rusă, apreciază chiar că ”asistăm la nașterea unei oligarhii în Statele Unite”: un grup restrâns care, ca la 1870, controlează și economia, și politica.

Astfel, treptat, economia de piață liberă a Statelor Unite se transformă în economie ”de blat”, similară cu cea post-sovietică. Alianțele sunt abandonate, diplomația se transformă în șantaj, interesul monetizabil primează și e afișat ca atare. Este limpede că asta va afecta negativ locul și rolul Statelor Unite, schilodind sistemului internațional politic, economic și comercial, construit de SUA în ultimul secol.

Noi, europenii, nu putem opri această alunecare. Singuri nu ne descurcăm. Avem nevoie de SUA ca să nu fim nevoiți să recurgem la garanțiile Chinei. Deci în acest moment așteptăm ca să vedem dacă și cum clasa politică și poporul american vor sesiza întoarcerea de alianțe și vor reuși să i se opună. Fiindcă dacă nu, această evoluție are potențialul de a scoate Statele Unite de pe scena Istoriei, iar secolul 21 va fi Secolul Chinei…