Ultimul CEO al Lehman Broters, Richard Severin Fuld, a venit în companie în 1969 pe o funcţie de trader. Recunoscut pentru stilul dur de a face afaceri, cel numit „Gorilla” este acuzat că s-a înconjurat de „Yes men”-i. La rându-i, arată cu degetul spre Henry Paulson, fostul secretar al Trezoreriei americane, cel care a hotărât, în ultimă instanţă, că LB nu va primi niciun ban de la stat.
Richard Fuld a respins în mod repetat, de-a lungul timpului, oferte venite din partea unor instituţii care voiau să cumpere banca de investiţii. Astăzi, este convins de faptul că banca a fost lăsată să cadă intenţionat de către Fed şi Trezorerie, iar toată responsabilitatea i-a fost aruncată în spate. „Ei caută pe cineva asupra căruia să descarce tot. Iar acela sunt eu”, a spus Fuld într-un interviu acordat recent. La puţin timp după evenimentul de la 15 septembrie 2008, Fuld nu s-a sfiit să-l numească pe Henry Paulson, Iuda, întrucât este convins că acesta l-a trădat într-un mod cât se poate de evident. Opinia lui Fuld, potrivit căreia Paulson ar fi putut face mai mult, este împărtăşită şi de alţi fosti angajaţi ai băncii.
Larry McDonald, unul dintre foştii vice-preşedinţi ai LB spune că statul ar fi putut prezenta foarte uşor garanţia de care aveau nevoie cei de la Barclays pentru a prelua Lehman. „Au executat-o. I-au pus o pernă pe faţă”, spune Larry McDonald (VIDEO), în timp ce Charles Geisst, un istoric al Wall Street-ului, spune că statul american a vrut să transmită un mesaj tututor marilor bănci americane, anume că niciuna dintre ele nu este „Too big to fail”.
Fuld: „Falimentul LB e o durere care va rămâne pentru tot restul vieţii”
Fuld a intrat într-un con de umbră imediat după faliment. Astăzi este cercetat de o comisie guvernamentală care anchetează modul încare a fost gestionată criza de la Lehman. De curând, şi-a vândut locuinţa din New York, pentru suma de 25 de milioane de dolari, şi o colecţie de artă în valoare de 13,5 milioane. Recent, a declarat că falimentul LB este „o durere care va rămâne în mine, tot restul vieţii”.
Fuld este acuzat că a avut pe lângă el oameni care aprobau mereu deciziile pe care le lua (aşa-numiţii „Yes men”), fără să-i atragă atenţia că multe dintre investiţiile pe care le făcea ar putea fi dezastruoase.
„Lehman a fost o instituţie care a avut 25.000 de oameni care au produs bani şi opt oameni care i-au pierdut”, spune McDonald, care blamează întregul corp de executivi ce aveau birourile la etajul 31 al sediului LB.
Paulson: „LB mi-a stricat reputaţia”
Un studiu publicat de curând face o legătură între interesele Goldman Sachs, AIG şi falimentul Lehman. Paulson fusese angajat la GS, grup financiar ce are legături puternice cu AIG. Interesul celor de la GS era ca grupul american de asigurări să rămână în picioare, iar Henry Paulson a fost uşor de convins de către şefii GS că dintre salvarea Lehman şi salvarea AIG trebuie aleasă ultima.
Astăzi, Paulson este un pensionar care scrie o carte despre evenimentul de la 15 septembrie 2008. După numirea lui Timothy Geithner în fruntea Trezoreriei, „Hank”, aşa cum era cunoscut Paulson, s-a retras la ferma sa din Illinois.
„Lehman Brothers mi-a stricat reputaţia”, se plânge cel care a fost secretarul Trezoreriei americane sub administraţia Bush.