Prima persoană diagnosticată cu variola maimuței în România, un bărbat de 26 de ani, a refuzat să ofere informații cadrelor medicale privind persoanele cu care a intrat în contact. Poliția s-a autosesizat în acest caz
Primul pacient român diagnosticat cu variola maimuței are dosar penal pentru omisiunea declarării unor informații.
Poliția s-a sesizat din oficiu în cazul bărbatului infectat
În urma informațiilor apărute în spațiul public, constând în aceea că, bărbatul de 26 de ani, care este primul pacient diagnosticat cu variola maimuței în România, a refuzat să ofere informații cadrelor medicale, cu privire la posibilitatea de a fi intrat în contact cu alte persoane, polițiștii Secției 12 s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de omisiunea declarării unor informații.
Bărbatul de 26 de ani, care prezenta simptome specifice afecțiunii virale, a fost internat la o unitate spitalicească din sectorul 3. El a refuzat să ofere informații cu privire la persoanele cu care a intrat în contact, iar în 14 iunie i s-a deschis cercetarea penală.
Cercetările sunt continuate de către Secția 12 Poliție, sub supravegherea Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3.
Primul caz de variola maimuței a fost diagnosticat, luni, în România la un bărbat în vârstă de 26 de ani din București, a anunțat Ministerul Sănătății. Medicii au realizat anamneza în cazul pacientului și astfel au aflat că partenerul persoanei infectate a călătorit în ultima perioadă în mai multe țări din Europa unde există numeroase cazuri de infecție cu variola maimuței.
Anchete epidemiologice, în toate cazurile semnalate în România
În România sunt trei cazuri de variola maimuței, toate la bărbați. Ministrul Sănătăţii, Alexandru Rafila, a declarat miercuri că există anchete epidemiologice în desfăşurare în cazul celor trei bărbaţi, dar finalizarea lor va dura, deoarece se bazează pe declaraţiile persoanelor infectate.
Întrebat dacă vor fi sancţionaţi cei care refuză să spună cu cine au intrat în contact, Rafila a precizat: „Este dreptul fiecărei persoane în privinţa vieţii personale, atât timp cât acest lucru nu afectează sănătatea altora. (…) Trebuie judecat de la caz la caz.
În măsura în care timpul dovedeşte că nu apar cazuri noi în legătură cu acea persoană care a refuzat să facă orice fel de declaraţie, în mod evident nu ai niciun motiv să consideri că ar trebuie să fie în vreun fel sancţionată. Dacă, însă, apar cazuri secundare şi se favorizează transmiterea unei boli infecţionale, există legislaţie în domeniu”.