România începe anul cu restanţe la reformarea sistemului public, esenţială pentru redresarea economică.
Premisele economice ale lui 2010 sunt atât de nefaste pentru că depind de stabilitatea guvernării. Neînţelegerile dintre principalele partide, cauzate în special de campania electorală, au lăsat România fără un guvern deplin funcţional şi, implicit, fără reforme, buget naţional, strategii anticriză şi finanţare externă.
Restanţele acumulate în 2009 sunt enorme. Multe legi aşteaptă să fie finalizate şi trimise în Parlament pentru aprobare. Legea pensiilor şi cea a responsabilităţii fiscale sunt cele mai importante. De aceste acte normative depinde structura bugetului în anii următori. Ele ar trebui să garanteze că banii publici nu vor mai fi risipiţi iresponsabil, iar cheltuielile vor fi ajustate.
Aceste măsuri – dure pentru sectorul de stat, pe care politicienii şi-l subordonează formal, dar mai ales informal – sunt greu de pus în practică atunci când domină strategiile de campanie.
Lipsa reformelor a dus şi la amânarea succesivă a tranşelor din împrumutul extern. Ca orice creditor, Fondul Monetar Internaţional (FMI) cere bonitate clientului. Or, guvernul din 2009 a cheltuit banii de la FMI pe salarii şi pensii, fără să aplice măsuri de corectare a structurii deficitului.
Restabilirea echilibrului economic, cu ajutorul banilor şi al strategiei FMI, va depinde de fermitatea noului guvern de a pune în practică decizii nepopulare. Din păcate, scena politică este tulbure, iar tradiţia alianţelor trădate, a promisiunilor nerespectate şi a populismului exacerbat nu reprezintă în vreun fel garanţii că în 2010 vom avea parte de o guvernare asumată şi coerentă. În ciuda acordurilor pentru formarea unui nou guvern cu susţinere parlamentară, mai degrabă divergenţele şi sciziunile formează regula în jocul politic curent.
Politicile de stânga sunt dificil de conciliat cu disponibilizări în sistemul public sau cu reduceri de salarii şi cu îngheţarea pensiilor. Politicile de dreapta urmăresc reducerea fiscalităţii şi stimularea sectorului privat, în schimbul reducerii aparatului bugetofag. Pentru satisfacerea ambelor viziuni, ar fi nevoie de mulţi bani, iar România are doar atât cât să supravieţuiască; şi aceia sunt condiţionaţi de acordul cu FMI. Multe voci cer rediscutarea acordului stand-by, iar aceasta va deveni inevitabilă odată cu schimbarea unor politici de guvernare.
Speranţa că guvernul următor va face mai mult pentru relansarea economiei o dau încheierea ciclului electoral, lipsa alternativei la finanţarea prin împrumut extern şi rigorile impuse de acesta. Pe măsură ce sectorul privat va reveni pe creştere, de eventuala prelungire a crizei vor rămâne responsabili doar politicienii.
COMENTARIU
FMI va fi mai dur în 2010
Alexandru Chidesciuc, economist-şef, ING Bank
Voinţa politică este doar la nivel formal, cel al declaraţiilor. Dacă s-ar fi dorit cu adevărat aprobarea bugetului pentru 2010 şi a celorlaltor măsuri de reformă, acordul cu FMI ar fi continuat potrivit graficului şi nu s-ar fi amânat tranşele de împrumut. Nu cred că există un pericol de a pierde acordul cu FMI, pentru că instituţia nu a întrerupt, până acum, înţelegerile cu niciun stat. Ce s-a întâmplat în cazul altora se va întâmpla şi în cazul nostru, dar nu vom mai scăpa aşa uşor, în sensul că politicienii s-au obişnuit să primim banii fără aplicarea tuturor măsurilor. Anul viitor însă, FMI va insista foarte mult pentru respectarea condiţionalităţilor, în principal încadrarea în ţinta de deficit de 5,9% din PIB, care va fi foarte dificil de susţinut. Mă aştept ca în primul trimestru să aibă loc negocieri dure între viitorul guvern şi FMI.
SURSA: Articol preluat din suplimentul „Lumea în 2010”, realizat de revista „Capital” în colaborare cu „The Economist”.
