Unele sunt investigate de cateva luni, altele sunt disecate de procurorii anticoruptie de ani intregi. Anchetarea dosarelor complexe, care implica nume celebre din politica si mediul de afaceri, este “decontata” din bani publici. In schimb, prejudiciile cauzate statului nu sunt recuperate in veci. Dintre personajele de calibru care au trecut prin birourile procurorilor, avand un portofoliu deloc de neglijat de acuzatii grave, cele care au ajuns sa ocupe un loc la inchis
Unele sunt investigate de cateva luni, altele sunt disecate de procurorii anticoruptie de ani intregi. Anchetarea dosarelor complexe, care implica nume celebre din politica si mediul de afaceri, este “decontata” din bani publici. In schimb, prejudiciile cauzate statului nu sunt recuperate in veci. Dintre personajele de calibru care au trecut prin birourile procurorilor, avand un portofoliu deloc de neglijat de acuzatii grave, cele care au ajuns sa ocupe un loc la inchisoare pot fi numarate pe degete. Restul n-au facut altceva decat sa goleasca buzunarele contribuabililor, instrumentarea dosarelor atingand, de multe ori, sume exorbitante. Daca va propuneti sa calculati eficienta celei mai importante institutii de resort, Directia Nationala Anticoruptie (DNA), veti vedea ca, in medie, aceasta cheltuie circa 200.000 de lei noi pe cap de acuzat si un milion de lei pe o condamnare. Sumele mentionate reprezinta foarte mult pentru o justitie care, in general, nu isi permite sa asigure conditii civilizate pentru oamenii sai. Asa cum in repetate randuri au avertizat institutiile internationale, din pacate, cele mai multe dintre cazurile de care s-a ocupat DNA au vizat infractori marunti, care nu necesita cine stie ce efort financiar. Practic, anchetarea “rechinilor” presupune costuri mult peste medie.
In plus, nici in cazul altor institutii care “se ocupa” de “afacerile” personajelor celebre situatia nu este diferita. Efortul anchetatorilor se risipeste cu investigatii de duzina, in timp ce cazurile cu adevarat importante lancezesc cu anii si consuma, fara finalitate, fondurile publice.
Statul nu stie cat plateste exact pentru coruptie
Estimari Nici institutiile publice si nici ONG-urile nu detin date clare despre cheltuieli
Oricarui bolnav care paraseste incinta unei unitati sanitare i se inmaneaza o chitanta cu toate sumele puse la bataie pentru a-l insanatosi. Desi este un domeniu la fel de important ca si Sanatatea, Justitia nu a dat nici unuia dintre marii corupti vreo nota de plata. Mai mult, nici macar nu s-a deranjat sa faca o estimare a cheltuielilor.
DNA are in schema 130 de procurori, 170 de ofiteri de politie judiciara, 45 de specialisti si 165 de angajati inclusi in schema personalului de specialitate. Nu trebuie “ignorati” nici procurorii care ancheteaza cazurile de coruptie, dar care sunt angajatii Parchetului. Tot aici poate ca ar trebui mentionat faptul ca, pe anul in curs, bugetul DNA este de 72 de milioane RON, din care 42,3 milioane sunt reprezentate de cheltuielile de personal. Nu trebuie sa fie neglijate nici sporurile pe care le primesc cei care dau piept cu coruptia dar nici costurile cu expertizele, care sunt foarte costisitoare. De o ancheta a DNA se ocupa unul sau doi procurori, in functie de complexitatea acesteia.
Nimeni nu pare a sti, insa, cat il costa pe contribuabilul roman fiecare caz in parte. “Avand in vedere complexitatea calculelor, asemenea estimari nu au fost efectuate”, explica reprezentantii Directiei Nationale Anticoruptie. Nici ONG-urile care supravegheaza domeniul nu au reusit, inca, sa finalizeze un astfel de studiu. In ciuda acestor piedici, am incercat sa evaluam cat au insemnat, in termeni de cheltuieli bugetare, cateva cazuri celebre. Am luat in calcul salariile procurorilor, politistilor, judecatorilor si ale personalului auxiliar implicat, raportate la timpul dedicat investigatiilor, audierilor si sedintelor de judecata, dar si valoarea estimata a expertizelor ori costurile legate de detentie, perchezitii ori interceptari telefonice. Fara a avea pretentia ca sumele obtinute sunt exacte, credem ca este important sa vedem cati bani putem pierde in cazul in care oamenii legii nu-si fac treaba cum trebuie.
DINU PATRICIU: 15 MILIOANE RON. O buna parte din aceasta suma o reprezinta interceptarile telefonice pe parcursul a circa trei ani, dar si numeroasele expertize si audieri. Investigatiile in dosarul Petromidia au fost declansate de PNA la inceputul anului 2004, un an mai tarziu fiind inceputa urmarirea penala in cazul lui Patriciu si al altor persoane. Valoarea prejudiciului este estimata de procurori la aproape doua miliarde de lei noi.
ADRIAN NASTASE: 0,3 MILIOANE RON. Dupa o scurta ancheta in 2004, dosarul Zambaccian este redeschis in 2005, actiune ce duce, in cele din urma, alaturi de alte cateva scandaluri de presa, la recenta prabusire a fostului lider PSD. Merita subliniat ca, la fel ca in multe din cazurile luate in calcul, ancheta si, eventual, procesul ce va urma vor mai adauga sume importante la nota de plata.
DAN IOAN POPESCU: 0,25 MILIOANE RON. Acuzat ca nu poate justifica bunuri in valoare de peste un milion de euro, fostul ministru al economiei este in atentia anchetatorilor incepand din vara anului trecut. In cazul lui, a avut loc deja o expertiza, in urma careia s-a luat masura sechestrului asigurator. De asemenea, au avut loc si cateva infatisari in fata judecatorilor ICCJ.
OVIDIU TENDER: UN MILION RON.
La 17 noiembrie 2003, a inceput ancheta in cazul RAFO Onesti. Urmarirea penala a fost inceputa pentru 19 invinuiti. Dupa doi ani si jumatate, adica in februarie 2006, procurorii Directiei de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism au dispus inceperea urmaririi penale pentru Ovidiu Tender si Marian Iancu, sub aspectul savarsirii unor infractiuni care au cauzat statului un prejudiciu de 2.700 mlilarde lei vechi. La data de 3 martie, Tribunalul Bucuresti a decis intrarea lui Tender in arest preventiv. La ultima infatisare, in 14 martie, s-a stabilit ca Tender ramane in arest.
ZAHER ISKANDARANI: 0,6 MILIOANE RON.
Contestatul om de afaceri sirian a dat batai de cap justitiei romane inca din 1995. Dupa transe repetate de audieri, perchezitii, arestari si eliberari,
in 20 ianuarie, Curtea de Apel si Tribunalul Bucuresti au decis ca Iskandarani sa ramana in arest, prelungind mandatul emis pe numele lui. In 8 martie, procurorii au decis sa puna sechestru pe fabricile sale din judetul Timis. Iskandarani mai fusese condamnat la inchisoare in anii 1997 si 2000 si retinut preventiv pentru 29 de zile anul trecut.
In strainatate justitia costa mai mult
• Anchetarea si judecarea fostului premier italian Giulio Andreotti ar fi costat bugetul din Peninsula aproape 250 de milioane de euro. La inceputul anilor ‘90, el a fost acuzat ca ar fi ordonat, in 1979, uciderea unei ziariste. Dupa 169 de sedinte de judecata desfasurate pe parcursul a trei ani, Andreotti a fost achitat. Procuratura a facut recurs, si la Curtea de Apel verdictul a fost schimbat – 24 de ani de inchisoare. Procesul s-a incheiat in 2003, cu verdictul “nevinovat”. In paralel, Andreotti a fost acuzat de legaturi cu mafia siciliana. Dupa doi ani de investigatii, a fost trimis in judecata in 1995, si curtea s-a pronuntat de-abia in 1999: din nou nevinovat.
• Si fostul premier francez Alain Juppe a fost trimis in judecata in anii ‘90. El a fost acuzat de abuz de incredere si primire de foloase necuvenite, printre alte fapte comise numarandu-se organizarea unui sistem ocult de finantare a partidului sau sau renovarea, foarte costisitoare, a locuintei sociale pe care o ocupa in Paris. Dupa sase ani de proces, care au costat bugetul in jur de zece milioane de euro, Juppe a fost condamnat la 14 luni de inchisoare cu suspendare.
• Fostul ministru de finante ceh, Ivo Svoboda, a fost condamnat in 2005 la cinci ani de inchisoare pentru deturnarea a 300.000 de dolari catre una din firmele sale. Potrivit presei de la Praga, ancheta si procesul au costat circa un milion de dolari, in timp ce perioada de detentie ar urma sa mai scoata din buzunarele contribuabililor cel putin 100.000 de dolari.
• Producatoarea Martha Stewart a fost pusa sub acuzatie in 2002 pentru o vanzare ilegala de actiuni, dar a fost condamnata, in 2004, pentru obstructionarea justitiei si martuie mincinoasa, la cinci luni de inchisoare. Costurile din acest caz au fost estimate la zece milioane
de dolari.
O persoana condamnata din cinci acuzate
PREJUDICII Punerea sub acuzare costa circa 200.000 RON
In aproape patru ani de la inceperea activitatii Parchetului National Anticoruptie (PNA), transformat de curand in DNA, au fost puse sub acuzare peste 1.000 de persoane si s-au obtinut circa 200 condamnari definitive.
Mai mult, “din dosarele deschise, numai 10-15% ajung in instanta, majoritatea fiind inchise”, spune procurorul-sef Daniel Morar.
La categoria costuri, trebuie inclus, in primul rand, prejudiciul la bugetul de stat in urma faptei de coruptie. “Dupa constatarea prejudiciului, incepe instrumentarea cazului, incepand din ziua sesizarii pana in momentul in care se intocmeste rechizitoriul, adica un document pe baza caruia se decide inceperea sau neinceperea urmaririi penale”, spune Codru Vrabie, membru in Consiliul director al Transparency International.
In aceasta perioada, trebuie luat in calcul salariul procurorului care se ocupa de caz, al politistilor judiciari, in functie de cat lucreaza pe zi, in perioada respectiva. Strangerea si conservarea probelor, efectuarea perchezitiilor, expertizele (unde se percep “taxe” de cateva procente din valoarea prejudiciului) si constatarile tehnico-stiintifice, eventualele comisii rogatorii reprezinta, toate, pasi ce trebuie facuti in procesul penal – care, fiecare in parte, presupune cheltuieli. Desigur, acestea cresc direct proportional cu valoarea prejudiciului. Daca in urma acestor investigatii se decide ca persoana nu trebuie trimisa in judecata, activitatea in cazul respectiv, ca si cheltuielile, se opresc aici. Daca dosarul este trimis in instanta, “in cazul infractiunilor de coruptie, cel mai adesea cheltuielile judiciare sunt avansate de stat”, explica Valerian Stan, expert, Institutul pentru Politici Publice. In capitolul cheltuieli judiciare intra, asa cum arata Valerian Stan, transportul, intretinerea, cazarea martorilor, expertilor si interpretilor chemati la organul de urmarire penala (Politie, Parchet) ori la instanta de judecata. Martorii, expertii si interpretii, incadrati in munca la institutii publice, la autoritati publice au dreptul si la venitul de la locul de munca pe durata absentei de la serviciu, datorata chemarii la organul de urmarire penala sau la instanta (martorii care nu sunt incadrati in unitati de stat, dar care au venituri din munca, au dreptul si la o compensare). Expertii si interpretii au dreptul si la o retributie pentru indeplinirea sarcinilor primite pe timpul procesului penal.
Daca instanta il achita pe acuzat, statul poate ajunge sa plateasca daunele solicitate de acuzat. Daca instanta il condamna, iar hotararea este irevocabila, urmeaza executarea pedepsei. Cheltuieli suportate din banul public sunt si cele facute cu cazarea, hranirea, echiparea, asistenta medicala a detinutilor condamnati pentru fapte de coruptie.
Teoretic, statul isi poate recupera cheltuielile de judecata si banii din prejudiciu. Practic, in cele mai multe cazuri, inculpatii nu sunt solvabili, iar statul nu recupereaza nimic.
Problemele cu legea atarna greu in portofel
CALCULE Multe costuri colaterale pentru inculpati
Dincolo de sumele pe care le platesc contribuabilii pentru anchete, procese si perioadele de detentie, cazurile celebre inseamna mult mai multi bani.
Cheltuielile cu apararea pot ajunge la sume colosale. O casa de avocatura de prim rang din Capitala poate incasa si 100 de euro pe ora, iar serviciile prestate se calculeaza, de obicei, in zeci, daca nu sute de ore pe luna. Nu sunt de neglijat nici banii pentru deplasarea invinuitilor sau inculpatilor la audieri sau sedinta de judecata, in cazul in care sunt cercetati ori judecati in libertate. Daca acestia au domiciliul in alta localitate, se poate pune si problema cazarii. Toate costurile sunt suportate de subiectul investigatiei.
Mult mai importante si, in acelasi timp, mai greu de cuantificat sunt, cu siguranta, costurile de imagine.
“Unul dintre efectele imediate ale implicarii intr-un scandal este pierderea credibilitatii si a autoritatii morale, chiar daca, ulterior, omul de afaceri sau omul politic respectiv este declarat nevinovat”, explica Ioana Lucescu, general manager Hook Communication. Ea crede ca, in acest caz, sfatul cel mai bun pe care il poate da un consilier de imagine este retragerea, pentru o perioada nedefinita, de pe scena politica ori din fruntea companiei, pentru a nu le strica si mai rau imaginea. “Ceea ce Dinu Patriciu a si facut”, spune Ioana Lucescu. Daca in cazul partidelor efectele se vad in sondaje sau la alegeri, pentru firme, consecintele negative merg de la scaderea valorii actiunilor pana la afectarea relatiilor pe care respectiva companie le are cu terte parti.
“Orice astfel de caz are costuri indirecte, in special atunci cand cei implicati sunt oameni de afaceri. Dar chiar daca judecatorii decid ca acuzatul este nevinovat, nu este normal ca bugetul public sa suporte daunele legate de imagine decat atunci cand procurorii au comis ilegalitati sau abuzuri”, spune Sorin Ionita, directorul executiv al Societatii Academice din Romania (SAR). El da ca exemplu Statele Unite, unde circa 50% din procesele penale se incheie cu verdictul “nevinovat”, fara ca asta sa insemne ca statul este apoi tras la raspundere.
Nevinovatii ne costa cel mai mult!
Iosif Pop, fostul presedinte al Bancii Transilvania, a fost declarat nevinovat de catre procurorii anticoruptie, dupa trei ani de ancheta. Pana sa ajunga la acest rezultat, statul a cheltuit mai mult de 20.000 RON. Pop a fost arestat pentru acordare nelegala a unor credite in noiembrie 2002, fiind acuzat de savarsirea infractiunilor de inselaciune bancara, fals, uz de fals, folosirea creditelor in alte scopuri, spalare de bani si asociere in vederea savarsirii de infractiuni. Cazul sau a facut parte din asa-zisul Dosar Bacau, al carui “star” era administratorul Amapolla, Benone Beca. Aurelian Pavelescu, avocatul lui Pop, ne-a spus ca, in rechizitoriul realizat pe tot dosarul Bacau, procurorii estimau cheltuielile cu anchetarea lotului la doua miliarde de lei. “Eu am cheltuit cam 1,2 milioane RON, cu taxele judecatoresti, deplasarile la Strassbourg sau cu cheltuielile medicale. Am stat in inchisoare doua luni, iar cheltuielile statului cu “cazarea mea” cred ca ating mai mult de 40.000 de RON!”, explica fondatorul Bancii Transilvania.
Pop a dat statul roman in judecata, cerand daune de 15 milioane de euro.