BNR poate institui asupra unei banci comerciale un regim special de decontare a platilor, poate interveni prin restrictionarea activitatii, poate incepe supravegherea bancara sau o poate trece in administrare speciala, daca banca prezinta semne ca ar putea fi salvata.
Radiografia activitatii unei banci comerciale sta in mana supraveghetorilor BNR. Conform legii, echipele de control ale BNR verifica anual activitatea bancilor comerciale (termenul a fost redus de la doi ani la un an, la cererea FMI).
Falimentele din anii trecuti au zguduit piata bancara. Riscul pe care il comporta asupra sistemului o banca aflata in situatii financiare precare a fost adesea reclamat de membri ai Asociatiei Romane a Bancilor. Tocmai de aceea, in anii negri ai sistemului bancar (perioada 1999 – 2000), au fost adresate critici vehemente bancii centrale. Adrian Cosmescu, director in departamentul de supraveghere al BNR explica: „Supravegherea bancara este supusa unor constrangeri legislative in ceea ce priveste comunicarea si posibilitatea de a prezenta, in timp real, dificultatile unei banci. Conform legii, acestea sunt elemente confidentiale. O informatie de acest gen, o data facuta publica, poate taia orice sansa de redresare a bancii respective. Au fost situatii in care banci supuse supravegherii si-au revenit, astazi inregistreaza succese in piata bancara, dar momentul de criza nu a fost prezentat public. Este o protectie a sistemului bancar insusi”. Din punctul de vedere al legislatiei bancare, numai instituirea administrarii speciale este informatie publica.
Daca au existat cazuri in care supravegherea bancara a depistat nereguli in activitatea unei banci, pe care le-a tainuit in speranta unei redresari, au fost, cu siguranta, si situatii in care supravegherea a fost luata prin surprindere de actele frauduloase comise de administratori ai bancilor comerciale.
De altfel, chiar bancherii din BNR recunosc acest lucru. „Fraudele bancare au ajuns sa se faca cu asa o mare finete, incat sunt foarte greu de depistat. Cand se tin contabilitati duble, cand operatiunile sunt bine acoperite de falsuri, e greu sa depistezi din vreme ca s-a produs o frauda”, afirma Nicolae Cinteza, directorul general al Departamentului de supraveghere din banca centrala. Cinteza apreciaza ca, in prezent, sistemul bancar prezinta stabilitate, dar precizeaza ca nu poate garanta evitarea falimentelor provocate de manevrele iscusite ale managerilor unor banci.
In sistem, mai sunt cateva mere putrede, in viziunea BNR: BRS (depunerile persoanelor fizice totalizeaza aproape 15 miliarde de lei) si Banca Turco-Romana (depozitele persoanelor fizice reprezinta aproape zece milioane de dolari), pentru care inca se mai asteapta o decizie politica. Ca si in cazul BRS, asupra actelor care au condus BTR in criza de lichiditati, banca centrala s-a pronuntat clar: frauda.
Banca Unirea, a carei licenta de functionare a fost retrasa anul trecut de BNR, a reintrat in sistem, prin hotararea Curtii Supreme de Justitie.    

Transferurile de bani sunt imposibil de verificat

Regulile dupa care functioneaza supravegherea bancara sunt limitative. Bancherii din directia de specialitate a bancii centrale motiveaza ca activitatea lor nu poate fi extinsa pana la verificarea transferurilor de bani dintr-un cont bancar in altul: „Acest lucru ar presupune un volum de munca imens, imposibil de sustinut, daca ne gandim ca am avea de controlat milioane de conturi bancare”, afirma Adrian Cosmescu, director in BNR. „Controlul asupra conturilor intervine numai atunci cand exista suspiciuni clare ca s-au produs fraude in activitatea bancii aflate sub supravegherea BNR”, precizeaza Nicolae Cinteza, seful Departamentului de supraveghere din BNR.
Nicolae Cinteza spune ca echipa de supraveghere din banca centrala urmareste, in timpul controlului pe care il efectueaza intr-o banca, urmatorii indicatori:
* fondurile proprii;
* indicatorii de lichiditate si solvabilitate;
* expunerile pe clienti;
* expunerile valutare;
* profitabilitatea – urmareste corelarea cresterii capitalurilor proprii ale bancilor cu indicele de inflatie;
* procedurile de control intern;
* modul de constituire a provizioanelor;
* calitatea portofoliului de credite;
* cresterea capitalurilor proprii ale bancii, in raport cu cresterea activelor bilantiere, pentru a identifica baza de dezvoltare a societatii bancare respective.

BNR poate tria la sange actionarii bancilor

Legislatia ofera bancii centrale puteri discretionare in selectarea investitorilor
Legislatia bancara reprezinta obiect al negocierilor autoritatilor romane cu organismele internationale: FMI si UE. Procesul de modificare a actelor normative, in vederea armonizarii cu legislatia UE, nu este incheiat.
„Implementarea directivelor UE este dificil de realizat peste noapte, pentru ca in Romania cadrul legal este mult mai permisiv. Ma refer la regimul de solutionare a contestatiilor in instanta, al punerii in practica a actelor decise de banca centrala”, afirma Petre Tulin, director in Directia de autorizare si reglementare din BNR.
Tratativele dintre autoritatile romane si expertii FMI, pe marginea modificarii legislatiei bancare, au vizat trei obiective: intarirea rolului BNR in decizia de a autoriza administratorii unei banci, conducerea acesteia si actionarii semnificativi; o mai mare flexibilitate in ceea ce priveste punerea in aplicare a deciziilor bancii centrale; circulatia informatiilor intre autoritatile de supraveghere din Romania, intre banca centrala si autoritatile de supraveghere din alte tari.
Asa a luat fiinta Ordonanta de Urgenta nr. 137 din octombrie 2001, de modificare a Legii bancare nr. 58/1998. Noutatile introduse de actul normativ se refera la autorizarea actionarilor unei banci comerciale si a conducerii acestora. „Simpla suspiciune a BNR ca exista o relatie intre doua sau trei persoane care impreuna devin actionari semnificativi intr-o banca, poate sa atraga respingerea autorizarii lor ca proprietari ai institutiei de credit. Daca actionarii provin dintr-o zona off-shore si nu asigura transparenta necesara, BNR poate intrerupe negocierile si isi poate exprima refuzul pentru aprobarea lor ca actionari semnificativi”, explica directorul BNR. Legea falimentului bancilor comerciale a fost si ea modificata, in esenta prin reducerea timpului in care un creditor poate actiona impotriva unei banci ce nu-i onoreaza ordinul de plata: de la 30 de zile la sapte zile, de la data introducerii cererii de retragere a sumelor.
Modificarea legii bancare care a avut loc anul trecut, nu va fi ultima. In acest an, vor aparea noutati in reglementarea activitatii bancilor. „Nu vor fi modificari de fond, va disparea, de exemplu, notiunea de banca, ea fiind inlocuita cu cea de institutie de credit, intrucat au aparut noi entitati care atrag fonduri rambursabile, depozite si acorda credite – cooperativele de credit – sau pot fi societati care acorda credite prin lansarea de emisiuni de obligatiuni”, motiveaza aceeasi sursa. Se studiaza si posibilitatea functionarii bancilor romanesti, ca banci universale, prin implicarea lor directa pe piata de capital si infiintarea de subsidiare pe piata asigurarilor.     

BNR verifica reputatia conducatorilor de banca

Autorizarea conducerii si administratorilor unei banci are la baza urmatoarele criterii: experienta de sapte ani in domeniul financiar, studii de specialitate, onorabilitate (cazier judiciar), dar se iau in calcul si alte circumstante, ca reputatia (recunoscuta prin investigatiile BNR la fostele locuri de munca) sau respingerea angajarii acestora de catre o alta autoritate. De asemenea, legea a introdus obligativitatea instituirii administrarii speciale, in situatia in care o institutie de credit intra in faliment (vechea lege nu prevedea acest lucru). „Aceasta decizie este justificata, pe de o parte, de faptul ca de la initierea falimentului si pana la pronuntarea instantei se scurge o perioada de timp, in care se pot produce acte de devalizare a bancii de catre administratorii acesteia sau pot fi sustrase documente.”, explica oficialul BNR.