Iată două dintre motive:
1. O bancă a creditat persoane doar dacă acestea cumpărau acţiuni ale aceleiaşi bănci creditoare;
2. Banca aflată în centrul crizei a împrumutat bani unei mici afaceri conduse de persoane fără experienţă în activitatea pe care urmau să o desfăşoare.
Sectorul financiar al Italiei este afectat de o enormă abundență de credite neperformante – practic credite acordate de bănci unor persoane a căror capacitate de a returna aceste împrumuturi este discutabilă. Prin urmare, există o rată ridicată de default.
Se estimează că pachetul total al creditelor neperformante – NPL, deţinute de bănci italiene se ridică la aproximativ 360 de miliarde de euro, iar acum este atât de mare încât guvernul a fost forţat în luna aprilie să-i determine pe directori de bănci, asigurători şi investitori să pune deoparte 5 miliarde de euro într-un fond de salvare pentru băncile sale cele mai slabe.
Fondul Atalante este conceput să cumpere aşa-numitele credite neperformante şi să investească în acţiuni, în speranţa că băncile reenergizate vor împrumuta mai mult companiilor şi astfel va fi stimulată creşterea economică.
Într-o anumită măsură, a fost o idee care a funcţionat în ce priveşte preocupările legate de câteva bănci, dar fondul are o valoare de doar aproximativ 1,4% din totalul creditelor neperformante. În orice fel te uiţi, fondul Atalante – oricât de bine intenţionat ar fi – nu va putea rezolva problemele din Italia.
În ultimele zile au apărut mai multe povești extraordinare care arată impactul uman al crizei bancare, cu câteva exemple strălucitoare ce pune într-o lumină anecdotică de ce sistemul financiar al Italiei este într-o astfel de situaţie delicată şi de ce problema împrumuturilor neperformante ale ţării au scăpat de sub control în ultimii ani.
În primul rând, există o poveste relatată de Guardian despre ceea ce s-a întâmplat la Vicenza, oraş din nordul Italiei, lângă Veneţia. Banca locală, Banca Popolare di Vicenza – BPV, a eţuat în încercarea de a mobiliza capital printr-un IPO la începutul lui 2016 şi este una dintre băncile care au ajutat fondul Atalante – creat pentru a sprijini băncile mult-încercate ale ţării.
Astfel, The Guardian spune povestea unui chelner în vârstă de 43 de ani, Francesco Bertolda, care a fost eligibil pentru a beneficia de asistenţă financiară din partea BPV, într-un împrumut denumit generic "împrumuturi pentru nevoi personale, variind de la case, la autoturisme şi firme". Lui Bertolda însă i sa spus că poate obţine acest tip de asistenţă doar în cazul în care el şi tatăl său – care vroia, de asemenea, un credit – vor cumpăra acţiuni ale aceleiaşi banci creditoare, acţiuni în valoare de un minim 6.000 de euro.
Este greu de spus exact ce alte condiţii a avut de îndeplinit Bertolda pentru a obţine împrumutul, dar ideea că un împrumut la o bancă importantă este condiţionat de achiziţionarea de acţiuni la aceeaşi bancă este un fapt destul de neobişnuit.
Al doilea exemplu care arată de ce băncile italiene sunt într-o astfel de situaţie a apărut marţi în Financial Times.
James Politi si Davide Ghiglione de la FT au spus povestea unei italience pe nume Roberta Tonelli şi a soţul ei, Claudio. În jurul anului 2006, cuplul a obţinut un împrumut la Monte dei Paschi di Siena – MPS – cea mai veche bancă din lume şi – poate cel mai important – banca aflată în centrul crizei italiene.
Împrumutul contractat de Tonelli s-a ridicat la 800.000 de euro şi a fost acordat pentru ca cei doi să cumpere un hotel pe dealurile din Toscana, pentru a trăi în ceea ce ea a numit " o viaţă liniștită."
Nici Roberta Tonelli şi nici soţul ei nu au lucrat anterior în industria hotelieră. Ea a fost vânzătoare de pantofi, iar el a fost un "lucrător municipal". Banca a dat, practic, un împrumut imens pentru cineva care nu avea aparent niciun fel de experienţă în afacerea pe care urma să o desfăşoare.
Ce se întâmplă cu sectorul financiar în a patra cea mai mare economie a Europei rămâne de văzut, dar debarasarea ţării de problema creditelor sale neperformante va fi imperativă pentru prosperitatea viitoare. Băncile din ţară au ajuns în situaţia actuală de creditare prin acordare de bani candidaţilor nepotriviţi, dar pare din ce în ce mai probabilă intervenţia politicienilor.
