Reprezentantul FMI, Poul Thomsen, şi echipa lui insistă, dogmatic, asupra unor măsuri cu efect imediat, adică tăieri de salarii, pensii, ajutoare sociale şi se opun oricărei alte propuneri care, după părerea lor, nu duce la rezultate certe.
Insistenţa lor a provocat deja tensiuni în discuţiile cu ministrul grec de finanţe, Y. Stournaras, care în acelaşi timp negociază cu partidele şi mediază între liderii acestora.
Evident, există un echilibru fragil care poate fi perturbat în orice moment. Deja întregul sistem de negociere trece prin momente de tensiune şi nimic nu exclude blocaje şi complicaţii, în ciuda semnalelor optimiste şi liniştitoare pe care încearcă să le transmită premierul Antonis Samaras.
Edificatoare pentru nesiguranţa din ultimele ore este amânarea întâlnirii pe care ministrul de finanţe o avea programată cu un grup de parlamentari şi reprezentanţi ai SYRIZA (Coaliţia Stângii Radicale – principalul partid de opoziţie n. trad.) al cărei obiect era să îi informeze cu privire la măsurile ce urmează a fi adoptate (dar care încă nu au fost definitivate n.trad.)
Pe de altă parte, tot acest climat de nesiguranţă, de aşteptare şi de ţinere în suspans creşte îngrijoarea cetăţenilor şi creează o bază puternică pentru reacţii intense la momentul anunţării măsurilor. Iar acest lucru este simţit de toţi. După cum spun cei care urmăresc climatul social, o singură scânteie este suficientă pentru a provoca o explozie.
Cu atât mai mult cu cât măsurile vor fi dure şi vor pătrunde profund în aproape întreaga societate greacă. Din ceea ce se ştie până în prezent, presiunea asupra veniturilor populaţiei va fi foarte mare şi, după câte se pare, nu va rămâne nicio zonă neafectată.
Detaliat, măsurile considerate definitive sunt următoarele:
1) Anularea totală a primelor pentru bugetari şi pensionari
2) Majorarea vârstei de pensionare de la 65 la 67 de ani
3) Impunerea unei grile unice de salarizare în companiile de stat
4) Reducerea pensiilor auxiliare
5) Întreruperea acordării ajutorului de solidaritate pentru pensionarii sub 65 de ani şi în acelaşi timp reducerea numărului celor care au dreptul la acest ajutor
6) Reducerea pensiilor pentru pensionarii neasiguraţi
7) Reducerea indemnizaţiilor de handicap
8) Reducerea ajutoarelor speciale pentru suferinzii de boli renale
9) Reducerea pensiilor pentru agricultori cu impunerea în acelaşi timp a unor contribuţii la fondul de sănătate pentru aceştia
10) Creşterea numărului anilor de cotizare pentru acordarea pensiei minime
11) Reducerea indemnizaţiilor sezoniere de şomaj pentru constructori, angajaţi hotelieri etc.
12) Reevaluarea acordării alocaţiilor familiale
13) Reducerea numărului de funcţionari prin aplicarea strictă a principiului o angajare la cinci pensionări şi găsirea unei modalităţi de trecere în rezervă cu regim de prepensionare pentru unii bugetari
14) Restrângerea cheltuielilor cu medicamentele ale fondurilor de asigurare, cu introducerea, posibil, a unui plafon pentru fiecare asigurat
15) Restrângerea cheltuielilor spitaliceşti
16) Reducerea salariilor speciale în medie cu 12%
17) Corelarea tuturor scutirilor fiscale cu venitul şi averea deţinută
18) Instituirea unui mecanism de identificare a veniturilor în baza bunurilor deţinute
19) Măsuri draconice împotriva evaziunii fiscale
20) Numirea unui secretar general permanent pentru veniturile fiscale
Numai din simpla enumerare a celor douăzeci de măsuri de mai sus putem înţelege povara şi tensiunea pe care le presupune ajustarea bugetară. Şi evident, nu sunt singurele măsuri. Pachetul solicită nenumărate reglementări structurale, liberalizări, privatizări etc. În esenţă, este vorba de cea mai mare intervenţie ce a fost întreprinsă într-o economie a unei ţări occidentale dezvoltate, poate comparabilă numai cu cea din Chile, după căderea lui Allende.