Dr. Alin Popescu consideră că abordarea actuală, care se concentrează în special pe droguri, este insuficientă. El propune adoptarea unui plan național integrat, inspirat din modelul francez, care tratează toate formele de adicție prin soluții coordonate la nivel național.

Popescu pune accent pe importanța prevenției și a educației pentru sănătate, susținând că acestea sunt esențiale în lupta împotriva adicțiilor. El recomandă creșterea accesului la suport psihologic și implementarea unor programe care să întărească sănătatea fizică și mentală a românilor, oferindu-le resursele necesare pentru a face față provocărilor moderne legate de dependențe.

Dr. Popescu subliniază, de asemenea, rolul crucial al activității fizice în prevenirea bolilor cronice și susține ideea de a prescrie exerciții fizice în mod similar cu medicația, ca parte dintr-o strategie de sănătate publică.

1) Ce v-a determinat să alegeți o carieră în medicină sportivă și cum vedeți contribuția acestui domeniu la îmbunătățirea sănătății publice în România?

Am ales această carieră pentru a-mi testa adaptabilitatea și limitele, iar drumul meu a început devreme în rugby. La nici 30 de ani, am devenit medicul naționalei României, marcând începutul unei frumoase povești personale. Medicina sportivă are două contribuții: prima, legată de sportul de performanță, și a doua, de îmbunătățirea sănătății publice, deoarece mișcarea este un factor sanogen esențial. Medicul sportiv încurajează mișcarea, în special în rândul copiilor și tinerilor, generând astfel beneficii pentru sănătatea individuală și publică pe termen lung.

2) Din perspectiva dumneavoastră, care sunt principalele provocări ale sănătății publice în România în acest moment? Cum afectează acestea populația în general și ce rol poate juca prevenția în gestionarea lor?

Este o întrebare dificilă; sunt multe provocări în sănătatea publică, de la sedentarism și alimentație dezechilibrată, la consumul mare de zahăr, alcool, tutun și droguri. Potrivit OMS, cel puțin 28% dintre tinerii români cu vârsta între 11 și 15 ani folosesc excesiv platformele de socializare, plasând România pe primul loc în Europa la acest capitol. Procentul este de trei ori mai mare decât media globală, care este de aproximativ 11%. Deci, din perspectiva sănătății publice, dependențele reprezintă o problemă majoră, fără a fi însă singura.

3) România se confruntă cu o serie de probleme în sănătatea publică, de la boli cronice la lipsa accesului la servicii de prevenție. Care considerați că sunt prioritățile în acest context și ce măsuri ar trebui implementate pentru a reduce impactul acestor probleme asupra populației?

Sunt multe de discutat, fiecare specialitate vine cu provocările sale – oncologie, pediatrie, psihiatrie – dar dacă e să mă refer la o prioritate imediată, aș zice că e nevoie urgentă să ne concentrăm pe combaterea adicțiilor. România se confruntă clar cu o criză multifactorială a dependențelor, care ne afectează atât sănătatea fizică, cât și pe cea mentală. Și e greșit să credem că problema adicțiilor începe și se termină cu drogurile. Problema este mult mai complexă.

Fără o abordare unitară a dependențelor riscăm să ne învârtim în cerc. Vorbim despre alcool, tutun, zahăr, jocuri de noroc, rețele sociale – toate contribuie și, mai mult, adicțiile acestea împărtășesc factori de risc comuni: accesibilitate ridicată, lipsă de educație preventivă. Sunt probleme care apar împreună și își accentuează impactul una asupra celeilalte. Dacă ne concentrăm doar pe droguri și ignorăm celelalte aspecte riscăm să ne mințim singuri și să lăsăm aceste adicții să afecteze nu doar sănătatea publică, ci și coeziunea socială.

4) Considerați că educația pentru sănătate ar trebui să fie mai prezentă în școlile din România? Ce impact ar putea avea o astfel de educație preventivă pe termen lung asupra sănătății publice?

Categoric da. Întrebarea a fost inclusă și în referendumul Primarului General al Capitalei. Totuși, trebuie să avem grijă cine realizează efectiv această educație pentru sănătate. Este esențial ca aceasta să fie făcută inteligent, într-un mod care să apropie tinerii și să-i facă să conștientizeze importanța sănătății, nu pur și simplu „old school”, de la catedră. Dacă educația pentru sănătate este bine realizată, aceasta va avea rezultate extraordinare pe termen mediu și lung. Educația în acest sens nu trebuie să se limiteze la consumul de droguri, pentru că avem o criză multifactorială a adicțiilor.

5) Platformele sociale, aplicațiile de mesagerie și jocurile online ne țin conectați și informați, dar, în același timp, creează dependență, mai ales în rândul tinerilor. Ce impact au tehnologiile moderne și social media asupra creșterii unor noi forme de dependență și cum considerați că putem păstra un echilibru între viața reală și nevoia de a fi activ pe aceste platforme?

Cred că viața digitală nu poate fi ignorată, ci trebuie trăită în echilibru cu viața noastră reală. Nimeni nu-și mai poate imagina acum viața profesională sau cea privată fără acces la tehnologie. Problema apare atunci când viața online ajunge să pericliteze viața din afara ecranelor. De exemplu, dacă lăsăm copilul să se joace doar online, riscăm să-l transformăm într-un copil nefericit, lipsit de răbdare, care poate deveni supraponderal și va necesita ulterior intervenția medicilor și psihologilor. Toate acestea pot fi prevenite prin educație.

6) Se vorbește din ce în ce mai mult despre dependența de zahăr și efectele sale asupra sănătății. Din experiența dumneavoastră, cum arată fenomenul în România? De ce considerăm zahărul o substanță care poate provoca o adicție la fel de periculoasă ca cele precum adicția de droguri sau alcoolul?

Zahărul, în cantități corecte, nu este un dușman – carbohidrații și glucidele sunt necesare organismului, au un rol bine definit în funcționarea noastră zilnică. Problema apare însă când consumul devine excesiv. Nu doar că ne expune la boli fizice, cum ar fi obezitatea și diabetul, dar efectul său psihologic este mai profund decât am crede. Când o persoană devine dependentă de zahăr, creierul începe să se obișnuiască cu doza constantă de energie rapidă, și asta creează un cerc vicios. Zahărul are un mecanism similar cu cel al drogurilor sau al alcoolului – odată ce corpul și mintea se obișnuiesc cu el, e nevoie de voință și de ajutor să te eliberezi.

7) Este un dependent de droguri doar dependent de droguri? Observăm tot mai frecvent că persoanele afectate de o dependență dezvoltă și alte forme de adicție, fie că vorbim de alcool, tutun sau rețele sociale. Care sunt riscurile amplificate atunci când vorbim despre o persoană care se confruntă cu mai multe dependențe în același timp?

Când vorbim de dependențe, trebuie să ne fie clar că, de obicei, ele nu vin singure. E rar să găsești pe cineva care are o singură formă de adicție – de multe ori, alcoolul vine la pachet cu fumatul, sau cu dependența de jocuri de noroc și chiar rețele sociale. Toate se leagă între ele, și exact asta face ca problema să fie și mai periculoasă. De aceea vreau să atrag atenția că România are nevoie urgentă de un plan unitar, integrat, care să ia în considerare întreaga gamă de adicții, nu doar drogurile.

Vorbim de o realitate care nu mai poate fi ignorată, o criză complexă unde adicțiile se întrepătrund și ne afectează ca societate. O abordare completă, sistematică, ne-ar ajuta să vedem toate conexiunile și să creăm politici eficiente, care să nu rateze nicio fațetă a problemei. Și nu trebuie să inventăm noi roata. Să ne uităm, de exemplu, la Franța. Acolo există deja o strategie de țară, un program care privește tabloul larg al adicțiilor și le caută rezolvări pe toate paliere, neignorând faptul că ele sunt și corelate.

8) Cum poate activitatea fizică ajuta la prevenirea și gestionarea bolilor cronice, având în vedere beneficiile sale asupra sănătății fizice și mentale? Ce sfaturi aveți pentru a încuraja mai multe persoane să adopte un stil de viață activ?

Activitatea fizică ajută enorm omul sănătos să își mențină starea de bine, iar în unele patologii, cum ar fi diabetul sau astmul, care pe vremuri contraindica efortul fizic, acum acesta face parte din recomandările de tratament. Astăzi, aproape toți medicii sunt de acord că există foarte puține situații în care nu poți face deloc mișcare, iar chiar și atunci poți găsi tipuri de efort potrivite. Eu, ca medic sportiv cu 20 de ani de experiență, sper să ajungem și în România să facem ceea ce se practică deja în alte țări – să prescriem efortul sportiv, exact cum prescriem o rețetă. Prescrierea efortului sportiv este un factor de disciplină, dar și un factor pozitiv, care pe termen mediu și lung își va arăta beneficiile.

9) În ce măsură credeți că politicile actuale de sănătate publică sprijină accesul populației la servicii preventive și educaționale? Ce credeți că ar trebui schimbat sau îmbunătățit pentru a face prevenția o prioritate reală?

Cred că s-au făcut eforturi, însă mai e mult până departe. Situația ar putea fi mult mai gravă, deci nu putem spune că n-am realizat nimic, dar provocările sunt încă mari și complexe. Ne trebuie o abordare mult mai integrată a problemelor de sănătate publică, mai ales când vine vorba de adicții și de educația pentru sănătate. Aici ar trebui să începem cu pași simpli, de la copilărie, cu educația în școli și grădinițe, pentru ca tinerii să înțeleagă din timp ce le face rău și ce îi ajută să-și mențină sănătatea. În plus, prevenția trebuie să devină o prioritate reală în politicile de sănătate, nu doar o idee bună pe hârtie.

10) Având în vedere experiența dumneavoastră cu sportivi și pacienți de toate vârstele, cât de importantă este sănătatea mentală în menținerea unui stil de viață sănătos și ce măsuri ar putea fi luate pentru a îmbunătăți accesul la suport psihologic ca parte integrantă a sănătății publice?

Sănătatea mentală a sportivilor necesită o echipă multidisciplinară: medic sportiv, kinetoterapeut, maseur, podolog, osteopat și psiholog sportiv. În prezent, psihologii sportivi sunt puțini și rar integrați complet în echipă, dar au un rol esențial, fiind o veritabilă „curea de transmisie” între stafful medical și cel tehnic. Accesul la suport psihologic este crucial și pentru publicul larg, însă există bariere de distanță și financiare. Este încurajator că psihologii devin tot mai prezenți în spațiul public și profesional, promovând ideea „Mens sana in corpore sano” – o minte sănătoasă într-un corp sănătos.