Politehnic Bucuresti, a lucrat in calitate de consultant la Coopers&Lybrand, a dezvoltat cateva proiecte USAID, dupa care a renuntat la tot, pentru a se ocupa exclusiv de un MBA in cadrul Academiei de Studii Economice. Pragmaticii ar putea cataloga drept moft gestul lui Barbu de a incerca sa isi continua studiile, insa argumentul lui a fost intr-adevar puternic: „Nu puteam ramane doar cu Politehnica, trebuia sa imi completez cumva cunostintele”. A ajuns apoi director al unei mari companii. „Post cu raspundere, dar si cu foarte multa rutina”, descrie acesta functia pe care o ocupa si la care 99% din romani nu ar renunta cu usurinta. Lui Dragos Barbu ii place insa istoria si heraldica. Atat de mult, incat recunoaste ca a citit doar doua carti politiste in viata lui. „Intotdeauna, atunci cand ma uitam la filmele istorice, ma intrebam cine produce sabiile si scuturile pe care le folosesc actorii. Intr-o zi ma uitam pe Internet si am dat de site-ul unor producatori de sabii de Toledo”, spune Dragos Barbu. Asta se intampla insa in luna ianuarie a anului 2003; o luna mai tarziu incepuse deja sa dezvolte afacerea. Prima oara a comandat cateva sabii pentru el. Prietenii au observat si au spus ca ar da orice numai sa aiba asa ceva. „Din momentul acela m-am gandit cam o saptamana, mi-am facut cateva calcule si am actionat cat se poate de repede. Eram sigur ca oricarui barbat din lumea asta i-ar placea sa aiba o astfel de sabie, asa ca afacerea nu avea cum sa dea gres”, povesteste Barbu. Trebuia insa sa fie rezolvate cateva probleme: pretul produselor era destul de ridicat, transportul acestora era costisitor si avea nevoie de un spatiu pentru vanzare. A fost nevoit sa investeasca aproximativ 5.000 de euro, banii fiind cheltuiti pentru constituirea firmei si constructia unui domeniu de Internet. „Mi s-a parut ca cel mai bine este sa vand online. Presupunea costuri destul de scazute, in conditiile in care produsele nu se adreseaza, mai ales din cauza pretului ridicat, unui numar mare de clienti”, spune Dragos Barbu. Aproximativ 60% din bani au fost insa investiti in marfa si transportul acesteia in Romania. La inceput, a achizitionat zece sabii, un scut si doua halebarde.
Dezvoltarea depinde de magazine
Unul dintre prietenii sai si-a deschis exact in acea perioada o cafenea si, cum nu mai avea bani pentru decoratiuni, lui Barbu i-a venit ideea sa ii propuna o mica afacere: sa puna sabiile sale pe peretii cafenelei pentru a decora localul, insa sub fiecare produs sa existe adresele unde sa poata fi contactat de catre potentialii clienti. Era vorba de un fel de expozitie cu vanzare. Succesul a fost imediat, a doua zi facandu-si aparitia si primul client. In paralel, a investit si la mica publicitate, pentru a-si face cunoscut site-ul prin intermediul caruia isi propusese sa vanda majoritatea produselor. Iar afacerea a inceput sa functioneze tot mai bine. Comenzile se fac prin intermediul Internetului, pe site gasindu-se si un catalog; si daca produsul nu exista in stoc se achita un avans, iar produsele sunt livrate la domiciliul cumparatorului. Clientii nu au fost multi, insa, de obicei, cei care au cumparat o data au revenit pentru a face noi achizitii. Dupa aproape un an, cifra de afaceri a companiei lui Dragos Barbu a fost de aproximativ 12.000 euro, in conditiile unei rate a profitului brut de 80%. Decizia de a incerca initial sa vanda prin intermediul Internetului si de a se face mai intai cunoscut a fost cat se poate de buna, acest lucru asigurandu-i costuri scazute si posibilitatea de a concentra capitalul de care dispunea in zona achizitiei de marfa noua. „Acum incerc sa expun marfa in cat mai multe magazine. Chiria pe metrul patrat intr-o zona buna din punct de vedere comercial este de aproximativ 100 euro, dar afacerea nu mai este rentabila in cazul unor astfel de costuri”, spune Barbu. El stie insa ca, daca ar avea un magazin, vanzarile ar putea fi mult mai bune, in primul rand pentru ca aceste produse impresioneaza foarte mult clientii in momentul contactului vizual. Din cauza asta afacerea se va putea dezvolta exponential in momentul in care va combina vanzarile de pe Internet cu cele dintr-un magazin propriu. „Daca la inceput am incercat mai mult sa testez piata si sa imi fac cunoscute produsele, urmatorul pas va fi sa fac magazine specializate”, incheie Dragos Barbu.
Business start
Investitia minima: 5.000 de euro. Banii trebuie investiti in constituirea unei firme, achizitia unui computer si a unui domeniu de Internet, constructia site-ului. Ceea ce ramane trebuie investit in marfa.
Clientii: Exista trei categorii de clienti. Primii sunt cei pasionati care se pricep foarte bine si care deosebesc o spada de o sabie sau o sabie de secolul XIV de una de secol XVII. Acestia sunt insa destul de putini. Exista categoria oamenilor de afaceri care dispun de resurse financiare si care doresc sa isi decoreze casele sau birourile sau sa cumpere astfel de produse drept cadou de afaceri. Ultima categorie este reprezentata de cei cu resurse financiare reduse care se strang mai multi si cumpara un cadou pentru un sef, de exemplu.
Context de piata: In afara firmei lui Dragos Barbu, pe piata mai exista firme care aduc astfel de produse. Pentru ele insa acestea sunt doar niste obiecte marginale in business-ul lor. De exemplu, exista firme care vand arme de foc si care aduc si astfel de obiecte decorative.
Alte sfaturi:
· Nu incepeti o astfel de afacere in apropierea sarbatorilor, decat daca dispuneti de resurse financiare considerabile. Cererea este destul de mare si, daca nu dispuneti de bani pentru a comanda marfa in Spania, va puteti nemultumi clientii. In perioada Sarbatorilor de iarna vanzarile cresc cu aproximativ 300%.
· Incercati sa constituiti un stoc de produse, insa acest lucru trebuie facut abia dupa ce stiti cam ce produse cere piata.
· Transportul produselor din Spania este destul de costisitor. De exemplu, aproximativ 20% din pretul unei sabii este dat de costurile de transport. Pentru a reduce aceste costuri, incercati sa aduceti mai multe produse deodata. Dragos Barbu spune ca, de multe ori, daca ar aduce numai o singura sabie, costul de transport al acesteia ar fi aproape egal cu cel al produsului in sine.
