În toamnă, ministerul Muncii va scoate un nou pachet de stimulente pentru șomerii care sunt dispuși să se mute în altă parte a țării pentru a se angaja. Statul promite în acest pachet plata chiriei și a transportului plus alte beneficii care se adresează întregii familii a celui vizat.
Mai mult, din septembrie, Executivul va reglementa statutul școlilor profesionale cu capital privat. Mai exact, companiile interesate vor primi ajutor de la stat, în diverse forme, pentru a-și asigura formarea viitorilor angajați. Banzele de date ale instituțiilor publice din subordinea ministerului Muncii vor fi interconectate pentru a eficientiza monitorizarea persoanelor cu vulnerabilități. Parte din angajații statului din sistemul de asistență socială ar putea primi un plus de 30% la salariu dacă lucre în cadrul proiectelor europene care vizează comunitățile cu probleme. Toate aceste declarații au fost făcute de ministrul Muncii, Dragoș Pâslaru, în exclusivitate pentru Revista Capital.
Capital: Cum ați regândit activitatea ministerului?
D.P.: Astăzi, în felul în care funcționează instituțiile din subordinea ministerului, accentul nu cade pe cine este ajutat, ci pe instrumentul legislativ care se folosește. Ce am făcut acum este să repunem omul în prim plan, om care poate avea o sumă de vulnerabilități de care se ocupă mai multe agenții sau instituții, dar fiecare separat pe zona sa de intervenție. Restructurăm modul de abordare al ministerului plecând de la managementul de caz, prin care să fim cu adevărat alături de oamenii din comunități pentru a le înțelege vulnerabilitățile și nevoile. Avem de două ori pe săptămână întâlniri cu toate agențiile ministerului pe care le stimulăm să lucreze împreună. Chiar dacă fiecare are specificul lui, se concentrează pe oameni și pe nevoile lor, dintr-o perspectivă multidisciplinară. Iar abordarea aceasta este foarte diferită de ce s-a întâmplat până acum.
Capital: Resursă umană pentru acest tip de abordare există?
D.P.: În agenții avem oameni specializați la nivel teritorial pe management de caz iar acești oameni, pe servicii integrate, trebuie să fie stabiliți într-o anumită comunitate sau să acopere mai multe comunități vecine. În acest moment noi avem câțiva asistenți sociali prost plătiți care nu își găsesc locul, avem psihologi școlari împrăștiați prin școli, care caută să își facă treaba dar au o problemă că sunt puțini și asistenți medicali care nu ajung în comunități pentru că structura sistemului se bazează pe medici de familie. Există un necesar mare de personal în mod evident. Avem bani europeni pe care ar trebui să îi folosim pentru proiecte integrate între mai multe instituții. Ar trebui să fie metodologii comune și să fie coordonați de aceeași entitate. Aceasta este partea cheie. Trebuie să găsim o abordare integrată și nu una de tip tunel în care fiecare instituție acționează independent.
Capital: Toți acești angajați la stat până la urmă, prost plătiți cum spuneți dumneavoastră, au cum să fie plătiți din fonduri europene pentru proiectele integrate de care vorbiți?
D.P.: Am discutat cu ministrul Fondurilor Europene. Încercăm să folosim ceea ce avem în legislație care permite ca angajații din sistemul public să primească un supliment de circa 25%-30% din salariu. Există o prevedere care îți permite să plătești din surse externe angajații din sectorul public. Această prevedere se aplică proporțional. Adică dacă ar lucra o normă întreagă pe proiectul respectiv s-ar aplica întreaga valoare. Dacă lucrează o fracțiune din proiectul respectiv se aplică proporțional. Abordarea va permite ca oamenii respectivi să nu trebuiască să se suspende din funcțiile publice ca să intre contractual în proiecte europene.
Capital: Vorbiți de proiecte europene în care beneficiar e statul. Pe ce vor fi axate ele?
D.P.: Este foarte important cum creăm design-ul de proiecte europene. E critic. Finanțarea, dacă iar se duce dezorganizat, fiecare face ce vrea în instituția în care lucrează, e un lucru ratat complet. Trebuie să dăm drumul la bani. Trebuie să fie un design colaborativ instituțional. Nu poți lansa proiecte în zona socială fără să te consulți cu ceilalți parteneri, precum ministerul Educației, ministerul Sănătății, ministerul Dezvoltării. Vorbesc de proiecte care sunt funcțional integrate. De exemplu, proiectul de la Economie de atragere de investiții într-o anumită zonă trebuie să fie corelat cu un proiect de la Muncă în care serviciul public de ocupare a forței de muncă (ANOFM) să poată răspunde nevoii de ocupare în zona respectivă.
Capital: Ajutoarele sociale sunt multe și au milioane de beneficiari. Controalele nu au eliminat suficient acei asistați sociali de lux. Pe de altă parte, astăzi, nivelul ajutoarelor sociale cumulate pot încuraja nemunca. Ce pregătiți în acest sens?
D.P.: Pentru a încuraja munca trebuie să fiu sigur că, prin ajutoarele sociale, țintesc exact oamenii care au cea mai mare nevoie de ele. Și aici primul pas a fost făcut prin programul cu Banca Mondială. Program prin care, de la 1 ianuarie 2017 trei tipuri de ajutoare vor fi comasate într-unul singur, asigurând venitul minim de inserție (VMI). Trebuie să gândim un sistem informatic integrat prin care vom monitoriza toate tipurile de asistență socială pe care le vom oferi prin instituția de management de caz care va da profilul asistatului cu nevoi multiple. În același timp vom colabora cu Evidența Populației, cu ANAF, pentru că trebuie să știm dacă persoanele și-au plătit taxele, dacă au venituri din activități independente, sau ce alte venituri au. Cred că numărul falșilor asistați social va scădea dacă bazele de date ale instituțiilor statului vor fi interoperabile. Iar pentru acest lucru e nevoie de de training a personalului și module de interfațare prin accesarea de fonduri europene. E vorba de dezvoltare de aplicații informatice complexe. . Până la sfârșitul lunii iunie toate proiectelor non-competitive majore pe partea de management de caz vor fi aprobate de ministerul Finanțelor. Este un angajament pe care mi-l iau.
Capital: Ce fel de proiecte veți avea aprobate până la finalul lunii iunie?
D.P.: Identificarea tinerilor NEETs (not employed, in education or training). Respectiv acei tineri care nu sunt în niciun sistem de învățământ, formare profesională sau nu au loc de muncă. În trecut, s-au vehiculat tot felul de concepte tot mai trăznite pentru identificarea acestora, cum ar fi caravane, concerte și altele, în condițiile în care ei se regăsesc în diferite baze de date ale mai multor instituții, care însă nu comunică între ele. Primul exemplu: știm cine sunt copiii care părăsesc sistemul de protecție la majorat, dar nici o instituție nu se mai ocupă de ei după aceasta, în condițiile în care aceștia nu dețin documente de stare civilă și domiciliu stabil/cunoscut pentru a se putea înscrie fie în forme de asistență socială sau să se angajeze. Al doilea exemplu : avem anual un număr mare de elevi care nu iau Bac-ul. Dacă ei nu iau Bac-ul eu trebuie să mă duc a doua zi peste ei cu un pachet de servicii de consiliere.
Capital: Ce proiecte aveți în calcul pentru asistații sociali necalificați?
D.P.: Conceptul de învățământ dual pe care Vicepremierul Costin Borc insistă, este vital în acest sens. Cheia nu e neapărat să scazi asistența, ci să poată aplica la joburi mai bune, cu pregătire superioară. Învățământul dual va permite, după ce termină liceul sau un echivalent, să poată să își creeze competențe până la nivelul 5. Odată ce intră în învățământul dual intră în legătură și cu o companie care te învață să lucrezi prin programul acesta și ai niște beneficii: sunt niște sume interesante: de exemplu 200 de lei pe elev numai ca să învețe plus alte tipuri de beneficii. Avem discuții cu sistemul privat despre crearea de școli profesionale private, însă cu costuri zero pentru elevi. Costurile vor fi suportate de stat pentru elev, la fel cum se plătește și în sectorul public. Cheltuielile pentru infrastructură sunt ale companiei. Aici vrem să creem un sistem de deductibilitate fiscală. Dacă tu companie investești în școli profesionale și aduci echipamente, atunci aceste lucruri să nu fie tratate ca donații ci să fie tratate ca investiții, cu amortizare, și așa mai departe. În septembrie cel târziu legislația pe acest aspect va fi finalizată.
Capital: În ceea ce privește relocarea forței de muncă?
D.P.: Reglementările privind mobilitatea forței de muncă vor fi modificate. Pachetul de mobilitate propus va ținti exclusiv zonele cu vulnerabilități. Pachetul se va acorda pe familie. Persoana care va fi angajată și e dispusă să se relocheze, va primi o sumă de la stat care să îi acopere un număr de chirii, cheltuielile de transport și eventual o dată pe lună posibilitatea să se întoarcă acasă, pentru o perioadă, cu transportul decontat de stat. Soția sau soțul celui relocat va avea posibilitatea să se formeze, să facă cursuri sau să încerce cumva să își continue studiile. Iar pentru copii extindem bursele sociale pentru un an școlar. Este un proiect instituțional pentru care modificăm legislația și vrem să folosim și bani europeni. Îl pregătim în această vară și vrem să ieșim cu el la toamnă, să fie gata.
Capital: Va mai crește salariul minim?
D.P.: Nu există un calendar de majorare a salariului minim. Există un grup de lucru care va analiza necesitatea majorării salariului minim. Există o debalansare în ceea ce privește împărțirea venitului național între capital și muncă. Salariul minim ar trebui să crească corelat cu progresul economiei. Pe de altă parte avem un decalaj structural. Dacă încercăm să recuperăm și decalajul structural și să ținem pasul și cu creșterea economică, vom avea întotdeauna tentația să creștem salariul minim mai repede decât crește economia. E adevărat, astfel, se recuperează din decalajul structural, dar se pune o frână potențialului de dezvoltare. Alegere dificilă. Sperăm că dialogul cu partenerii sociali să fie bazat pe date și nu pe amenințări cu proteste. Trebuie să vedem ce ne permitem să facem. E o problemă de responsabilitate fiscal bugetară. Anul trecut a fost mai simplă decizia pentru că nu afecta considerabil personalul bugetar. Acum dacă salariul minim crește peste 1.250 de lei, impactul bugetar va fi semnificativ. Anul trecut doar 30-35 de mii de bugetari, din 1,2 milioane de angajați la stat au fost afectați, întrucât majoritatea celorlalți au primit în 2015 creșteri între 10%-25%.
Capital: Legea salarizării are la dispoziție 2,3 mld. de lei. Ce salarii vor crește?
D.P.: Cu acești bani putem face două lucruri: să tratăm problemele de inechitate de încadrare și corecție în sistem pentru tot personalul public. Am luat în calcul, în grilă cel mai mare salariu de bază în plată pentru o categorie. Pe grila pe care o avem încurajăm debutanții. Creștem cam cu 10% salariile în sistemul preuniversitar și universitar, și o parte din posturile de personal auxiliar. De asemenea, dorim să propunem o reformă structurală în Sănătate prin reașezarea grilei nu numai pe orizontală ci și pe verticală și vom cere reforme. Vrem să iasă la suprafață lucrurile care țin de risipa banului public,. De exemplu este nevoie de achiziții publice centralizate în sistemul de Sănătate, clarificate problemele legate de legăturile de interese între medicii care prescriu rețete și companiile farmaceutice cu bugete enorme de marketing.
Capital: În ce privește indemnizația pentru mame, cum veți informa mamele care se încadrează în lege?
D.P.: Prin serviciul nostru de comunicare și relații cu publicul, răspundem deja la toate întrebările pe care le primim. În plus, pe baza întrebărilor primite și a neclarităților identificate, vom face o pagină web dedicată, care va conține întrebări și răspunsuri frecvente, inclusiv spețe și exemple care să poată fi preluate, și cu care fiecare persoană interesată să se identifice. Vom face de asemenea un ghid în care vom explica cum se aplică și cine beneficiază.
Capital: Pensiile speciale au adus cheltuieli suplimentare bugetului. Cât mai poate sistemul susține astfel de excepții?
D.P.: Nu mă îngrijorează ce s-a întâmplat până acum, ci ce ar putea urma. Respectiv inițiativele din Parlament care ar putea fi aprobate în viitor. Este o tentație enormă, într-un an electoral să vii cu acest tip de beneficii: salarii, pensii, indemnizații. Apoi ne întrebăm ce ne-a lovit și de ce nu ne putem permite majorări în sistemul de salarizare publică. Invoc principiul responsabilității și înainte să dai astfel de beneficii să te gândești de unde iei banii. Cred că derogările de la sistemul bazat pe principiul contributivității trebuie să fie cât mai puține.