În toamna anului trecut o sentință definitivă pronunțată de un tribunal Duesseldorf, Germania, a trecut aproape neobservată în România, dar i-a șocat pe nemți, dar și o țară din America de Sud. Hartmut Hopp, un fost medic în vârstă de 75 de ani, a scăpat de închisoare prin sentința judecătorilor germani, după ce fusese condamnat în 2011 în Chile la 5 ani de detenție. Sentința a șocat pentru că Hopp nu este un infractor mărunt, ci a fost unul dintre personajele principale ale uneia dintre cele mai mari drame ale secolului XX. Este vorba despre un proiect în care se extimează că peste 30.000 de băieți au fost violați pe parcursul a trei decenii într-o colonie din America de Sud. Este vorba Colonia Dignidad, o sectă care a funcționat începând cu 1961 în Chile și care a lăsat în urmă zeci de mii de drame, dar și o rană deschisă pentru supraviețuitori după sentința din toamna anului trecut.

Doctrina unui nazist pentru salvarea sufletelor

Dar care este legătură dintre germanul Hopp și dramele de pe cealaltă parte a Planetei?
Medicul Hopp a fost mâna dreaptă a lui Paul Schafer, un predicator laic german care în 1961 a înființatîn ţinutul Parral din Anzii Cordilieri, la aproximativ 350 de kilometri sud de capitala chiliană Santiago, ceea ce a rămas cunoscut în istorie drept Colonia Dignidad. Schafer a fost membru al Hitlerjugend (Tineretul hitlerist n.r.), iar apoi, sanitar cu gradul de caporal în Wehrmacht. După război, în apropiere de Bonn, a pus bazele unui cămin de copii, precum și propriului centru misionar luterano-evanghelic de orientare apocaliptică. În 1959, în urma acuzaţiei de molestare sexuală de minori, Schafer a fugit din Germania împreună cu un grup de adepţi şi, în 1961, a ajuns în Chile, unde, în regiunea Parral, a fondat Colonia Dignidad.

Doctrina propusă adepţilor era simplă: salvarea sufletului prin pocăinţă şi muncă în folosul divin. Regulile de menţinere a climatului de mântuire erau, însă, cumplite: multiple şedinţe de spovedanie zilnică, pedepse dure pentru abaterile reale sau imaginare, încurajarea delaţiunii spre pedepsirea celor vinovaţi, izolarea, extenuarea prin muncă silnică, molestarea sexuală a minorilor, bătaia şi tortura – de multe ori, până la moarte. Schafer i-a supus pe adepţii săi unui brutal sistem de supraveghere şi represiune, nu în ultimul rând prin spălarea creierului, pedepse draconice şi prin depunerea unui jurământ al tăcerii.

Legăturile cu dictatorul Pinochet

Aşezarea germană a servit și ca lagăr de tortură pentru dictatorul militar chilian, Augusto Pinochet (1973-1990), dar şi ca bază de aprovizionare pentru arme şi gaze toxice. De asemenea, afinităţile şi complicitatea dintre dictatorul Pinochet şi comandantul Schafer au dus la tragicul bilanţ potrivit căruia cel puţin o sută de opozanţi politici ai juntei militare, în prealabil răpiţi de temuta poliţie secretă a dictatorului (DINA), au fost aduşi spre tortură şi execuţie la Colonia Dignidad. În folclorul chilian al vremii sale, dictatorul Augusto Pinochet era numit „Bunicul naţiunii”. Din empatie pe bază de interese, Paul Schafer, fondatorul aşezământului torţionar al demnităţii, s-a proclamat şi s-a impus discipolilor săi drept „Unchiul etern”.

Primele informaţii despre atrocităţile de la Colonia Dignidad au răzbătut, prin mărturiile câtorva evadaţi, încă din anii ‘70, dar abia după prăbuşirea regimului Pinochet, în 1990, au început cercetările oficiale, pentru ca în 1996 să fie luate primele măsuri active.

Colonia a devenit satul Bavaria

Paul Schafer a fost reţinut abia în 2007 la Buenos Aires şi a murit în 2010, la vârsta de 88 de ani, în spitalul închisorii din Santiago, fără a da semne că regretă ceva din trecutul său infam. În perioada de glorie a stabilimentului său, când experimentele se ţineau lanţ, secundul lui Schafer a fost doctorul torţionar Hartmut Hopp, cel salvat în toamnă de justiția germană.Actualmente, în colonia de odinioară, încă mai locuiesc aproximativ 130 de persoane. Rebotezată „Villa Baviera” – în traducere, Satul Bavaria -, această fostă gură de iad a devenit o atracţie turistică, care găzduieşte spectacole muzicale şi petreceri de Oktoberfest.

Diplomații Germaniei Federale, bănuiți de acoperirea tragediilor

Puținii oameni care au scăpat în cele trei decenii de existență din colonie au povestit că teroarea a putut exista și cu ajutorul Ambasadei Germaniei Federale din Chile, care a închis ochiii la atrocitățile comise de liderii comunității. Implicarea Ambasadei este importantă în condițiile în care liderii coloniei erau cetățeni germani iar victimele erau în marea lor majoritate tot germani. Wolfgang Kneese, unul dintre puţinii oameni care au putut scăpa din tentaculele sectei, nu îşi aminteşte deloc cu plăcere de ambasada ţării sale. „Când am ieşit din Colonia îmi era frică de Ministerul federal de Externe”. Motivul, spune Kneese, era  chiar „sistemul Paul Schäfer” – mai precis, reţeaua redutabilă de profitori şi complici ai aparatului de represiune, a sectei, dar şi o alianţă a tuturor celor care au închis ochii în faţa acestor orori. Anna Schellenkamp, care încă locuieşte pe terenul fostei colonii a sectei, a povestit în urmă cu trei ani că „Nimeni nu avea documente sau bani”. Acesta este şi motivul din cauza căruia, paradoxal, mulţi locuitori ai coloniei au preferat să rămână acolo. Firesc, multe victime au solicitat un ajutor sporit din partea statului german, de pildă prin finanţarea unor programe de consiliere psihologică profesională. „Ar fi timpul să se întâmple acest lucru, să ne ia cineva de pe umeri această povară”, crede Schellenkamp. Alte victime merg mai departe şi solicită despăgubiri pentru suferinţele trăite.

Ministerul german de Externe recunoaște implicarea

De altfel în anul 2016, le presiunea supraviețuitorlor coloniei, Frank-Walter Steinmeier, ministru de externe german din acea perioadă, a anunțat că dosarele ministerului de externe privind cazul Colonia Dignidad vor fi făcute publice mai repede decât în mod obișnuit. Personalul ambasadei Germaniei Federale din Chile de la acea vreme ar fi trebuit să vadă ce se petrece în interiorul sectei Colonia Dignidad, a declarat Steinmeier la Berlin, în faţa victimelor: „În cel mai fericit caz, între anii ’60 şi ’80, diplomaţii germani s-au făcut că nu văd ce se întâmplă. Au făcut prea puţin pentru protecţia conaţionalilor lor în acea colonie”.
„Chiar dacă ministerul de externe nu este responsabil de ticăloşiile făcute de Paul Schäfer şi complicii săi, ambasada a refuzat să acorde orice fel de protecţie sau sfat locuitorilor din colonie, care aveau mare nevoie de ajutor”. „Mă închin în faţa victimelor”, a adăugat Frank-Walter Steinmeier.

Cum a albit justiția germană un torționar

O povară în plus pentru victime este şi gândul că mulţi dintre făptuitorii sectei nu au fost pedepsiţi. În acest context a venit la finalul anului trecut achitarea lui Hartmut Hopp. Acesta a fost condamnat în anul 2011, în Chile, la cinci ani de închisoare pentru abuzurile comise împotriva copiilor. Numai că Hopp a reușit în 2011 să fugă în Germania, țară care a refuzat să îl extrădeze pentru a-și ispăși pedeapsa. El a scăpat fiind protejat de o lege care spune că Germania nu își extrădează proprii cetățeni. Totuși, nemții l-au judecat pe baza probelor trimise de autoritățile chiliene. În urmă cu doi ani o instanță a păstrat sentința dată de magistrații chilieni, dar în toamna anului trecut, când a venit rezultatul recursului judecat de o instanță superioadă din Duesseldorf, Hopp a fost achitat. Motivul? Probele trimise de chilieni nu îndeplinesc standardele justiției germane. În decizie, magistrați germani au spus că au verificat „dacă constatările făcute de magistrații chilieni sunt suficiente pentru a justifica răspunderea penală în temeiul legislației germane”. S-a încheiat astfel în justiției una dintre cele mai sinistre povești ale secolului XX cu unul dintre responsabili scăpat de răspunderea în fața oamenilor pe acest pământ. Pentru supraviețuitorii Coloniei Dignidad mai rămâne doar șansa unei dreptăți divine, adică fix ceea ce le promitea pastorul Paul Schafer. Rezultatul justiției este uneori dureros de ironic.