Tainele tehnice ale comertului cu energie electrica au fost tinute departe de ochii publicului larg pana in urma cu cateva luni de zile. Dupa ce i s-a servit, probabil, o lista cu furnizorii care au semnat contracte cu complexurile energetice de la Turceni si Rovinari (lista publicata in premiera in revista Capital), tanarul fruntas PSD-ist Victor Ponta, nefamiliarizat cu notiunile pietei de energie electrica, a declansat un scandal national plin de acuzatii, care, uneori, au starni
Tainele tehnice ale comertului cu energie electrica au fost tinute departe de ochii publicului larg pana in urma cu cateva luni de zile. Dupa ce i s-a servit, probabil, o lista cu furnizorii care au semnat contracte cu complexurile energetice de la Turceni si Rovinari (lista publicata in premiera in revista Capital), tanarul fruntas PSD-ist Victor Ponta, nefamiliarizat cu notiunile pietei de energie electrica, a declansat un scandal national plin de acuzatii, care, uneori, au starnit rasul cunoscatorilor. O stare perpetuata, de altfel, si de o buna parte a colegilor de breasla. Toata lumea s-a intrebat, pe buna dreptate, de ce a trebuit Romania sa liberalizeze o piata care a ajuns acum la mana unor investitori si furnizori privati. si cum s-a ajuns in situatia in care anumite firme sa determine un cerc vicios al tranzactiilor cu energie pe legatura stat-privat-stat? Un lucru este cat se poate de sigur: evolutia pietei de energie elecrica din Romania a fost extrem de rapida, comparativ cu ceea ce au realizat celelalte tari din zona in domeniul liberalizarii sectorului energetic. Conditiile de acordare a licentelor de furnizare au fost, la inceput, extrem de accesibile, conducand la aparitia celebrelor firme de apartament. In Romania sunt acum 51 de furnizori privati activi si 375 de consumatori eligibili. Granita dintre comision si viziune strategica ar putea sa fie depasita de cel mult cinci jucatori de pe piata. Restul vor muri parasiti de clientii traditionali, care ori s-au privatizat, ori schimba regulile jocului. In plus, firmele de apartament trebuie sa aiba foarte multi bani in conturi ca sa supravietuiasca. si asta pentru ca vorbim de o piata extrem de lichida. Cei mai puternici vor fi cei care vor putea sa plateasca energia electrica in avans.
Blamati pentru dereglari pe piata, cei peste 50 de furnizori privati activi arata cu degetul catre unii consumatori eligibili, despre care spun ca se gasesc, de fapt, in spatele celebrelor cercuri de interese. Cu alte cuvinte, ar fi vorba despre acei cumparatori de energie electrica de la companii de stat obisnuiti sa plateasca la un an de zile sau sa primeasca preturi preferentiale, pe motiv ca sunt mari consumatori.
Potrivit Operatorului Pietei de Energie Electrica (OPCOM), Romania are acum o piata angro functionala, avand ca segmente: piata contractelor bilaterale, piata spot si piata de echilibrare.
Potrivit specialistilor, acum, in urma liberalizarii pietei de energie electrica, dintre producatorii de energie electrica, Hidroelectrica realizeaza cele mai mici costuri de productie, dar vinde energia electrica cu mult peste costurile reale de productie. Situatia este similara in cazul Nuclearelectrica, dar se schimba atunci cand vine vorba de Termolectrica. Intr-o “nota privind contractele de energie pe piata libera”, ajunsa de la serviciile secrete pe masa presedintelui Traian Basescu, se afirma ca “pana in anul 2000, Hidroelectrica a contractat cantitatea de energie electrica catre filialele Electrica la un pret reglementat de circa cinci-sase dolari/MWh. La acest tarif, Hidroelectrica nu-si acoperea cheltuielile de productie, fara a se discuta de continuarea investitiilor incepute sau in derulare”. Asadar, era vorba de acel cerc vicios al companiilor de stat, iar gaura neagra numita Electrica functiona ideal, mai ales in privinta contractelor de investitii cu valori uriase. Explicatia o gasim inclusiv in celebrele scandaluri de dotare cu aparate contrafacute. In 2001, plecand de la deschiderea pana la 15% a pietei de tranzactionare a energiei electrice, Hidroelectrica, stabilind un pret mediu de 16 dolari-MWh, decide sa se orienteze mai ales catre furnizorii privati. Se pleca de la premisa ca, printr-un contract cadru agreat cu ANRE, acestia trebuiau sa prezinte garantii certe de plata a energiei electrice contractate.
La scurt timp dupa ce a inceput sa se preocupe de piata energiei electrice, ministrul Economiei, Codrut seres, a lansat un program de sustinere si promovare a producatorilor din surse regenerabile eligibile: celebrele certificate verzi. Chiar daca nu exista un numar suficient de certificate disponibile pe piata, furnizorii de energie electrica erau penalizati financiar. Ministrul nostru s-a trezit, insa, ca problemele de la Turceni si Rovinari sunt mai mari decat cele legate de mediu. Nu cumva ati pus carul in fata boilor, domnule ministru?
Conditiile de acordare a licentelor de furnizare au fost, la inceput, extrem de accesibile, conducand la aparitia celebrelor firme de apartament.
Dragos Nedelcu,
redactor-sef adjunct, revista Capital si membru al Asociatiei de Politici Energetice din Romania