Monica Pop, povești de la cutremurul din 1977
Cutremurul din 4 martie 1977 a lăsat urme adânci în sufletul multor români, iar printre cei care au trăit pe viu tragedia se numără și Monica Pop. Medicul, pe atunci studentă în ultimul an la Medicină, a fost martoră la scene de coșmar în București și în Spitalul de Urgență, unde a ajutat la salvarea victimelor.
Într-un interviu pentru viva.ro, ea a rememorat acea noapte dramatică, care i-a marcat profund viața.
Monica Pop este vizitată de 48 de ani de o femeie
De 48 de ani, Monica Pop este vizitată anual de Ioana Ionescu, o femeie pe care a salvat-o atunci, în mijlocul haosului. La fiecare 4 martie, aceasta îi aduce flori și bomboane, în semn de recunoștință.
Povestea Ioanei este una specială – având pulsul mic, nu se încadra în criteriile de selecție pentru intervenții chirurgicale. Cu toate acestea, Monica Pop a remarcat-o și a insistat ca femeia să fie operată. În final, medicii au reușit să-i salveze viața.
„Sunt puțini oameni care sunt recunoscători. Cred că meritul meu nu e totuși așa de mare. Este adevărat, însă, că am ajutat la transportul doamnei din fața spitalului către secție. Echipa medicală era alcătuită din trei medici, chirurgi de renume, iar eu eram alături de ei, fiind studentă la medicină în ultimul an.
Doamna Ionescu avea hemoragie internă. Medicii chirurgi au apreciat că doamna Ionescu poate fi salvată și ne-am dus în sala de operație. Pe la jumătatea operației, cred eu, a venit cineva cu o portavoce și striga: ‘Evacuați, spitalul, pentru că se va dărâma.’
Țin să vă spun că niciun chirurg nu a plecat, nici măcar asistentele sau infirmierele. Toată lumea a rămas pe poziții, să termine operația și o încurajau mereu”, a declarat Monica Pop pentru sursa citată.
Spitalele au fost copleșite de numărul mare de victime, iar echipele medicale au fost nevoite să ia decizii extrem de dificile. La Spitalul de Urgență din București, profesorul Șuteu a cerut ca pacienții aduși pentru operații să fie doar cei cu puls ridicat, considerând că doar aceștia aveau șanse de supraviețuire.
În mijlocul unei operații, cineva a venit cu o portavoce și a strigat: „Evacuați spitalul, se va dărâma”. În ciuda acestui avertisment, nimeni din echipa medicală nu a plecat.
Scene apocaliptice pe străzile Bucureștiului
În momentul producerii cutremurului, Monica Pop se afla într-un troleibuz. A crezut inițial că a amețit, însă, când a coborât, a realizat dimensiunea dezastrului.
„Când a avut loc cutremurul eu eram în troleibuz. Au căzut captatorii și un copac s-a aplecat și eu am crezut că am amețit. Dar șoferul a evacuat oamenii și am luat-o pe jos. Erau imagini de nedescris. Am ajuns acasă și televizorul meu era în pat, dar eu tot nu am realizat că este așa de grav.
Am găsit un taxi și l-am luat să pot ajunge la Spitalul de Urgență. Erau oameni cu copii cu plapume și pături pe stradă. Era un praf îngrozitor. Când am trecut pe la Lizeanu, un bloc era aplecat și se auzeau de acolo numai vaiete.
A fost jale. Și abia când am ajuns la spital, am văzut cum mașinile militare aduceau și puneau pe jos corpurile oamenilor. Erau și persoane vii, dar și morți”, a mai spus Monica Pop, pentru viva.ro.
Când a ajuns la Spitalul de Urgență, a fost martoră la scene cumplite. Mașinile militare aduceau răniți și trupuri neînsuflețite, așezate pe jos. Pe străzi, oamenii își căutau disperați rudele, mulți dintre ei rătăcind printre dărâmături, înveliți în pături.
Pentru Monica Pop, cutremurul din 1977 a fost o experiență care i-a marcat viața. A fost martoră la suferința extremă a oamenilor și la eforturile eroice ale medicilor.
„Mă bucur că doamna Ioana nu ne-a uitat și nici noi nu o uităm, pentru că așa ceva nu poate fi uitat. Doamna Ionescu a fost mereu un om pozitiv și a contat acest aspect. Au fost oameni care s-au sinucis pentru că au văzut ce s-a întâmplat, fără să piardă pe cineva sau să aibă vreo pierdere materială.
E adevărat că tragedia care s-a întâmplat la cutremurul din 4 martie 1977 este de nedescris și totodată depresiv… Când am plecat de la spital, spre drumul spre casă am văzut blocurile dărâmate de pe Magheru. Era un coșmar de neimaginat”, a spus medicul.
Deși a fost o tragedie devastatoare, Monica Pop consideră că sprijinul oferit victimelor și puterea de a merge mai departe sunt cele mai importante lecții învățate din acel moment de coșmar.
