Inițial am vrut să intitulez această opinie “Trista discrepanță dintre aparență și esență în Occident”, însă nuanțele sunt diferite. Cine a umblat prin Europa de Vest sau prin Statele Unite știe că Occidentul rămâne modelul suprem de civilizație, cultură, cunoaștere, bunăstare. Cu toate acestea, ce s-a întâmplat în ultima perioadă prin Vest ne trezește dintr-un miraj: atât pe noi, cei care facem parte din Est, cât și pe ei, vesticii: nimic nu este solid prin definiție, orice se poate prăbuși.
Ar fi absurd să pui la zid tot ce ține de Occident, însă ultimele evenimente ne pot servi drept lecție, nouă celor din Estul Europei. De fapt, dacă stau să mă gândesc mai bine, chiar două lecții.
În primul rând, este vorba despre capul pe care nu este necesar să-l mai ținem plecat, pentru că nu mai este deloc cazul. Există o dramă a entităților mici, aceea de a-și pleca singure capul în fața celor mari, doar pentru că „așa e regula”, sau doar pentru că cei mari au o anumită părere despre ei. Nu de multe ori, ne-a fost rușine să spunem că suntem români, atunci când am mai ieșit prin Europa. Doar pentru că francezii, spaniolii, englezii sau germanii au o părere proastă despre români, că spun despre noi că suntem corupți. Criza extremă ne-a descoperit o față pe care noi, cei din Est, nu reușeam să o vedem sau ne era jenă să o vedem despre omul occidental. Cum pot exista nemți corupți? Cum pot exista spanioli sau francezi corupți? Există! Ginerele regelui Spaniei, anchetat pentru o fraudă de 2 milioane de euro din bani publici, Deutsche Bank, anchetată pentru fraude financiare de către guvernul american. Corupția este peste tot, fie că ești în Germania, Franța sau România. Nu este necesar să mai stăm cu capul plecat.
În al doilea rând, este vorba despre modele. Este dramatic cum Vestul a folosit drept model pentru statele din Est. Orbește. Fără discernământ. De la modele de a viețui până la cele din urmă obiceiuri. Am luat Haloween, am luat Valentine’s Day, am luat traiul pe credit excesiv și neacoperit. Doar pentru că “în Vest așa e”. În cele din urmă, ni s-a diluat identitatea, iar concluzia este că trebuia luat doar ce era bun. Viziunea conform căruia Occidentul e totul și nimic nu este în afara civilizației lui s-a dovedit dramatică.
Italia e în corzi. Nu, nu insinuez că ar trebui să ne bucure acest lucru. Vreau să spun doar că e păcat să credem că ei, Vestul, sunt mai buni ca noi, Estul.